Prietena mea cea mai buna

Sunt sotie si mama, iar sotul imi este cel mai bun prieten, asa cum ar trebui sa fie in orice casnicie, in orice familie fericita si implinita. Si totusi cateodata imi este dor de prietena mea cea mai buna, prietena pe care o am inca din copilarie. Acea prietena nelipsita in orice moment important din viata mea, inca de pe vremea cand ma jucam in fata portii. Am fost impreuna in mai toate vacantele, a fost nelipsita la toate jocurile copilariei, a fost acolo sa imi asculte toate secretele si confidentele in perioada adolescentei, ea afla prima cine mi-a cerut prietenia sau ce baiat imi placea, si tot pe ea o sunam atunci cand am plecat la facultate sa ii impartasesc toate nimicurile.

prietena mea cea mai bunaDa, mi-e dor de prietena mea cu care imprumutam hainele, care ma machia si imi aranja parul mereu, cu care imparteam mancarea si ultimul banut, cea cu care ma intelegeam din priviri, cea care ma insotea mereu la “prima intalnire”, cea care imi ridica moralul atunci cand eram trista, cu care radeam si plangeam impreuna. Erau lucruri simple, erau clipe prostesti si copilaresti, dar momente pretioase, momente de care imi este dor cateodata.

Imi este dor de prietenia noastra si imi pare rau ca timpul a facut ce a vrut el, si fiecare din noi am luat-o pe alt drum fara sa ne mai vedem atat de des sau sa vorbim atat de des. De cativa ani e din ce in ce mai greu sa ne vedem. Da, mai schimbam cateva vorbe pe mess-uri, mai vorbim la telefon, dar atunci cand vine vorba sa ne vedem si trebuie sa stabilim o zi in weekendul in care merg in oraselul meu natal se complica lucrurile. Uff este tare greu cu timpul asta, zboara ca nebunu’! Stiu ca fiecare avem viata noastra acum, stiu ca timpul este o problema, poate ca noi suntem vinovate ca nu ne straduim mai mult sa ne facem timp si pentru noi, dar candva sigur se va rezolva aceasta problema.

Si cateodata tare mi-e dor sa mai dormim una la cealalta, sa ne prinda zorii zilei stand la povesti pe balcon, sa o intreb in miez de noapte daca putem merge in bucatarie sa mancam, sa ne plimbam la 7 dimineata pe strazile pustii. Sunt atatea amintiri pe care nu ai cum sa le uiti, amintiri si momente pe care nu ai cum sa nu vrei sa le retraiesti.

Cred ca pe vremea aia nu intelegeam atat de bine insemnatatea prieteniei, mi se parea ceva firesc si probabil nu o apreciam la adevarata ei valoare. Stiam amandoua ca suntem cele mai bune prietene si pentru noi era de-ajuns. Acum e greu sa mai gasesti pe cineva caruia sa te destainui si chiar sa il numesti prieten adevarat. Suntem inconjurati de cunostinte, ne deschidem sufletul, ne ajutam reciproc, dar putini ajung sa fie cu adevarat numiti: “prietenul/prietena cel mai bun/buna”.

cea mai buna prietenaTimpul si distanta, poate chiar si imprejurarile ne-au despartit un pic, dar o convorbire ne este de ajuns sa ne derulam intreaga viata. Si atunci cand ne vedem e ca si cum nici n-as fi plecat. Acum sunt sotie si mama. Probabil ca ea, prietena mea cea mai buna se simte (sau s-a simtit) abandonata, dar stie ca acum copilul meu (si sotul meu, bineinteles 🙂 ) este cel mai important desi, sigur nu poate intelege cum de toata saptamana nu am gasit nici 5 minute sa-i dau un telefon. Si cateodata imi propun sa o sun, dar ma iau cu altele si imi dau seama inainte sa ma pun in pat, cand este deja o ora tarzie, ca nu am sunat-o nici azi. Dar sigur stie ca m-am gandit si la ea. Si cred ca as fi putut sa o sun mai des, doar ca nu stiu cat de tare ar interesa-o sa ii povestesc despre noptile nedormite, despre zilele in care nu reusesc nici sa intru la dus sau sa bag ceva in gura, despre cat de greu imi este cateodata sa fiu singura doar eu cu piciul meu, despre colici sau despre diversificare, dar in acelasi timp cat este de minunat sa fii mama. Si cum s-ar mai lega acum convorbirea noastra, caci ea sigur imi va povesti despre noua cucerire sau de vreo iesire in club (lucru la care eu nici nu visez in acest moment) sau de ultima super geanta sau rochita achizitionata. Dar sigur ne vom regasi de acceasi parte a baricadei candva.. curand sper eu :). Si stiu ca va ramane in viata mea, caci chiar daca o sun o data pe saptamana sau o data pe luna, tot prietena mea cea mai buna va ramane, iar eu a ei.

In viata intalnim tot felul de persoane. Exista persoane care pot renunta la tot pentru cei din jur. Exista oameni care pot fi prieteni pe viata. Cunosc astfel de oameni. Cred ca astfel de oameni se intalnesc rar, dar sunt norocoasa ca eu i-am intalnit: pe cea mai buna prietena a mea si pe sotul meu.

PS: Sunt acele clipe in care iti este dor de o persoana speciala si simti nevoia sa i-o spui. 🙂

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on StumbleUponEmail this to someone

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyrighted.com Registered & Protected 
SOGV-JMQU-XQ7X-XS6B