Dintotdeauna mi-am dorit sa fiu mama. Nu ma vedeam traind fara sa dau viata unui puisor de om, un copil al meu. Dar marele meu stres era fobia de spitale si medici. Nu imi facusem niciodata vreo analiza de sange, asa ca eram terifiata de tot ce inseamna o nastere, despre care nu prea am auzit mai nimic de bine in ceea ce priveste durerea si comportamentul personalului medical. Ma obisnuisem cu gandul ca pe timpul sarcinii voi face cateva analize de sange, ma voi lasa intepata cu acel ac mare, dar nasterea mi se parea ceva SF. Chiar nu ma vedeam trecand prin asta. Si totusi imi doream atat de tare sa port in pantece un copilas, sa ii simt miscarile, sa ii aud inimioara, dar daca as putea sari peste partea cu nasterea ar fi perfect.

Dar iata ca veni vremea sa merg sa vizitez maternitatile pentru a-mi felicita colegele, prietenele ce tocmai devenisera mame. Si incercam sa aflu cat mai multe despre nasterea lor, nasterea prin cezariana (caci asa au nascut toate mamicile apropiate mie). Deja imi faceam planul cum voi lua o recomandare pentru cezariana de la un medic oftalmolog in care se specifica cateva probleme, si uite asa voi fi scutita de durerile facerii (dar nu si de cele de dupa). Mi se parea ideal, era cea mai „comoda” alegere (pentru mine). Imi era clar ca asa vreau sa nasc, ba chiar daca se poate sa ma adoarma total in timpul operatiei. Sa nu simt nimic si sa ma trezesc cu puiul meu in brate. Era o decizie egoista si nu parea sa ma convinga nimic sa imi schimb opinia. Decizia mea de a face cezariana era luata doar din cauza fricii de durere, frica de comportamentul celor din spital, si mi se parea ca la cezariana sigur e mai bine, mai usor. De parca nu ar fi fost aceiasi oameni care se ocupau de mine.

Dat fiind faptul ca a doua jumatate a sarcinii mi-am petrecut-o la pat (conectata la laptop), am tot citit avantaje/dezavantaje privind nasterea prin cezariana (caci nu prea luam in calcul nasterea naturala), dar mai aruncam un ochi si la informatiile/parerile impartasite referitoare la nasterea naturala (asa, ca fapt divers). Am inceput sa caut informatii despre nasterea prin cezariana, sa aflu lucrurile pozitive, dar mai ales cele negative privind nasterea prin cezariana, caci pe cele pozitive le stiam: intimitate sporita, nu te trezesti in timpul noptii ca gata iese pruncul, nu te ia prin surprindere, iti poti programa ziua/ ora preferata, nu ai dureri in timpul nasterii, ba chiar intr-o juma de ora ai terminat cu nasterea. Asa ca tot citind si intreband, au aparut si aici destule lucruri de care sa ma tem. Am aflat de introducerea unei sonde urinare (am auzit/citit ca este tare neplacut), am aflat ca nu simti durere pe timpul operatiei dar simtul tactil este activ si se simte cam tot ce face medicul pe acolo. Se pare ca mainile vor fi legate (asta iarasi ma cam sperie), si nici nu imi voi putea tine bebelusul in brate (ca am mainile legate). Spre sfarsitul operatiei este posibil ca medicul chirurg sa insereze o drena in incizie cu ajutorul careia se va elimina cantitatea de sange in exces care ar putea ramane sub incizie. Iar aceasta drena va fi scoasa la 1-2 zile dupa operatie, sau atunci cand medicul decide ca s-a diminuat cantitatea de sange eliminata prin drena (deci mai stau si cu punga de sange dupa mine ). Dupa operatie urmeaza cateva ore sau poate chiar o noapte la terapie intensiva, timp in care efectul anesteziei se duce rapid si incep sa apara dureri puternice, si in plus noaptea va fi petrecuta cu greutati pe burta (de cele mai multe ori un sac cu nisip). In urmatoarea zi se va scoate sonda urinara, iar durerile de burtica se accentueaza (avand in vedere ca este o taietura destul de adanca) mai ales ca trebuie luat bebelusul in brate, urcat/coborat din pat, iar celelalte zile de spitalizare se vor administra diverse injectii si tratamente pentru a ajuta la contractarea uterului, iar din cauza prospetei taieturi ale uterului durerile sunt crancene dupa o injectie de Ergomet. Plus ca orice operatie (caci cezariana este o operatie) poate implica si riscuri pentru sanatatea mamei: infectii, hemoragii postpartum (care sunt duble cantitativ in comparatie cu nasterea naturala), disfunctii ale vezicii urinare (din cauza sondei urinare), complicatii respiratorii (din cauza anesteziei), complicatii tromboembolice sau chiar lezarea altor organe interne in timpul operaţiei. Si bineinteles dupa cezariana este nevoie de regim alimentar post-operator(supa strecurata, compot, etc). Iar astea sunt doar cateva din partile negative (legate de suferintele mamei), caci dezavantaje sunt si pentru bebelus: riscul de prematuritate(din cauza calculelor eronate), probleme respiratorii, vatamari corporale in timpul manevrelor de extragere din uter, APGAR redus.

Spre sfarsitul celor noua luni nu am mai insistat sa nasc cumva anume, caci nici nu eram in totalitate decisa, m-am lasat in voia sortii, asa ca medicul si piciul au decis ca nasterea va fi naturala. Nu a fost nici pe departe atat de groaznic pe cat imi inchipuiam. Chiar daca a fost un travaliu de 12 ore, a fost suportabil pana la un anumit moment. Am avut incredere totala in medicul meu, care mi-a spus cum sa respir, cum trebuie sa imping, a avut rabdare cu mine, nu m-a grabit nicicum. Iar cand durerile au devenit crancene, am apelat la epidurala care mi-a oferit posibilitatea de a ma odihni pentru partea finala a nasterii: expulzia. Epiziotomia nu am resimtit-o ca pe o durere. Expulzia a fost mai degraba o eliberare decat o durere. Iar din momentul in care mi-am vazut puiul nu am mai simtit nicio durere (sincer). In salon am ajuns la juma de ora dupa ce medicul a terminat cu estetizarea zonei de expulzie (coaserea epiziotomiei). Puiul l-am tinut in brate imediat. Lapticul era deja preparat si micutul a fost la sanul mamei imediat ce mi l-au adus in salon. Am mancat imediat tot ce am poftit. Am mers la dus fara sa am vreo restrictie. O data ajunsa in salon mi-au scos branula si singurul medicament administrat a fost Diclofenac (supozitor). Mi-am tinut copilul in brate ore in sir inca din prima zi, fara sa resimt vreo durere. Recuperea a fost foarte usoara, adica fara dureri, ceea ce pentru mine era foarte important. Lucrul cel mai neplacut in toata ecuatia asta a fost scoaterea firelor (medicul a decis sa fie fire normale pentru a nu se resorbi mai devreme decat este cazul). Si pe lista neplacerilor adaugam si primul act sexual- a durut un pic mai rau ca prima oara :).

Si uite asa, cu gandul la cezariana am ajuns la nasterea naturala. Ma tot intreaba lumea ce aleg la urmatorul bebe (care inca nu e pe drum), cum as vrea sa nasc data viitoare. Datorita experientei pozitive, clar voi alege sa nasc natural daca acest lucru va fi posibil. Pentru mine personal nu a fost o experienta traumatizanta. Ba din contra, a fost un episod din viata (scurt- doar 12 ore) care mi-a adus un copil perfect, un copil sanatos, un sufletel dulce. Sunt recunoascatoare medicului meu ginecolog caci datorita dansului am nascut natural, datorita dansului am plecat din maternitate fara dureri si fara o cicatrice pe abdomen. Dansul a fost cel care a venit la 4 dimineata, a avut rabdare cu mine si mi-a acordat toata atentia necesara.

Dragi viitoare mamici va doresc sa luati decizia cea mai buna pentru voi si puiul vostru. Caci fiecare dintre noi stim cat putem duce, ne cunoastem organismul, ne cunoastem fricile. Si sa nu uitam esentialul: ca orice nastere aduce pe lume un copil. Iar noi mamele avem datoria sa ne informam si sa luam decizia corecta pentru noi, dar si pentru micul pui de om. Campania Naste natural: Traieste toata povestea isi doreste sa ofere toate informatiile cu privire la acest subiect, informatii care sa le ajute pe femeile insarcinate sa ia decizia corecta, atat pentru ele, cat si pentru bebelusul lor.

Va doresc tuturor nasteri cat mai usoare, experiente fericite si pui sanatosi!

Si uite-asa incepusem sa imi scriu gandurile de mamica de doi ani, si uite-asa gandul mi-a zburat inapoi la momentul in care am aflat ca sunt insarcinata, apoi am trecut rapid prin perioada sarcinii, si am ajuns la acea zi speciala care mi-a schimbat viata pentru totdeauna, ziua in care am adus pe lume o minune, ziua in care am nascut natural, ziua in care i-am vazut chipul sau frumos pentru prima data. Este o zi pe care nu o voi uita niciodata, o experienta unica, este un miracol, miracolul vietii. Si cand ma gandesc ca eu nici nu visam sa nasc natural vreodata, nici nu luam in calcul nasterea naturala. Dar Dumnezeu mi-a scos in cale medicul potrivit, care m-a ajutat sa duc la bun sfarsit sarcina (cu ceva probleme) si care mi-a explicat ca nu am niciun motiv sa nu nasc natural, nu am motive medicale pentru a naste prin cezariana.

Si cu toate gandurile mele spre nasterea puiului meu, fericita si mandra de mine ca am avut curajul si am reusit sa nasc natural, ca am reusit sa aduc pe lume un pui sanatos, iata ca primesc un mesaj din partea Gabrielei Paladi – Redactor Sef Qbebe, prin care sunt invitata sa particip la campania Traieste toata povestea: Naste natural, initiata de DivaHair si Qbebe. Cu ajutorul acestei campanii sociale doresc sa promoveze nasterea naturala, atunci cand conditiile medicale o permit, ca urmare a cresterii ingrijoratoare a ratei de cezariene in Romania.

„Campania Naste Natural, isi doreste, in primul rand, sa informeze viitoarele mame, pentru ca prin informare producem schimbare. Nu doreste sa convinga ca nasterea naturala este singura solutie. Insa, isi doreste sa ofere toate informatiile cu privire la acest subiect, informatii care sa le ajute pe femeile insarcinate sa ia decizia corecta, atat pentru ele, cat si pentru bebelusul lor. Aceeasi campanie isi doreste sa schimbe nu numai atitudinea mamelor, ci si cea a medicilor, si sa aduca un nou suflu in ceea ce priveste conditiile oferite de spitalele de stat din Romania.”

Mai jos aveti clipul oficial al campaniei nastenatural. Pe mine m-au trecut toate emotiile cand l-am vizionat si cred ca va trezi sentimente in inima oricarei mame si viitoare mamici.

Ma alatur cu drag campaniei www.nastenatural.ro, sunt fericita daca povestea mea va ajuta macar o viitoare mamica sa ia decizia de a naste natural. Eu am nascut natural intr-o maternitate de stat, desi imi era foarte teama de durere, de atitudinea asistentelor, a cadrelor medicale din spitale despre care auzeam tot felul de povesti deloc placute, insa mi s-au dat peste cap toate miturile. Am fost respectata, in niciun caz nu mi s-au adresat vorbe urate, am fost ajutata si am primit sustinere din partea moaselor (fara a primi atentii materiale- aspect foarte important), medicul meu a fost tot timpul langa mine (sau in zona), per total personalul medical a fost de nota 20. Poate mi s-au parut asa si datorita faptului ca nu aveam deloc asteptari prea mari, ba din contra.

Imi doresc ca viitoarele mame sa se informeze mai mult asupra optiunilor de nastere, sa nu se lase influentate nicicum, si sa ia in calcul nasterea naturala, atunci cand medical este posibila.

„Teama de durere, asocierea cu o trauma, lipsa de informare si comoditatea sunt cele mai frecvente motive pentru care femeile insarcinate aleg sa nasca prin cezariana. In Romania, din ce in ce mai putine femei aleg nasterea vaginala. Insa nasterea naturala nu este atat de dureroasa sau riscanta pe cat se povesteste. Mai mult decat atat, doar asa poti sa spui ca ai trait deplina experienta a nasterii.” – Cosmina Ionita – www.nastenatural.ro

Daca si voi dragi cititoare, dragi mamici sau viitoare mamici vreti sa ne spuneti povestea magica a nasterii va asteptam cu drag! Orice informatie, oricat de banala vi se poate parea, pentru o mamica poate fi un ajutor pretios, pentru ca prin informare producem schimbare.

Si daca sunteti viitoare mamici, va doresc multa sanatate, o sarcina fara probleme si o nasterere usoara, de neuitat!

„Este important să investim în unitățile medicale din România, astfel încât țara noastră să devină un exemplu pozitiv pentru spațiul european în ceea ce privește rata de supraviețuire a nou-născuților. În continuare înregistrăm cea mai ridicată rată de decese în rândul copiilor mai mici de 1 an: 8,5%. Această statistică este un adevărat semnal de alarmă pentru noi, dar și pentru partenerii noștri, care înțeleg importanța de a face progrese în această direcție și de a veni cu soluții. Dorim să ajutăm ca sistemul medical românesc să fie unul de referință și în domeniul neonatologiei”, a afirmat Gabriela Alexandrescu, in conferinta de presa de la Spitalul Clinic CF 2.

Potrivit acesteia, trei maternitati din Bucuresti și 12 din tara, din Braila, Drobeta-Turnu Severin, Slatina, Galati, Calarasi, Targu Jiu, Satu Mare, Baia Mare, Sfantu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Zalau si Oradea, au primit echipamente medicale de specialitate, precum incubatoare, mese de resuscitare sau aparate speciale de testat hemoglobina si functiile vitale ale nou-nascutilor, conform Agerpres

De-a lungul ultimelor luni de sarcina am adormit seara cu teama ca nu voi duce pana la sarcina pana la termen, cu grija ca voi naste mai devreme, cu grija pentru puiul meu care se va naste prematur. Doar ca am fost norocosi si Dumnezeu ne-a ajutat sa nu trecem prin situatia (poate chiar traumatizanta) de a naste bebelusul inainte de termen. Dar am citit mult despre ceea ce implica o nastere prematura, despre un copil nascut prematur. Un copil prematur este un copil ce necesita ingrijiri speciale si are nevoie de dragoste, de multa dragoste. Un copil nascut prematur este un copil special, un luptator, un supravietuitor, este un miracol.

Multa sanatate dragi copii nascuti prematur, iar parintilor vostri multa  speranta si putere, caci impreuna veti fi invingatori!

Am discutat asta si cu medicul meu ginecolog, care mi-a spus ca nu exista o super metoda contraceptiva care sa fie ideal valabila pentru toata lumea. Metoda perfecta de contraceptie trebuie gasita prin incercari, pana ajungem la cea potrivita pentru fiecare dintre noi. Dupa consilierea cu medicul ginecolog, experientele anterioare cu contraceptive orale si alte surse de informare (internet, emisiuni tv, reviste), am facut un mic rezumat al metodelor de contraceptie existente.

1. Prezervativul – Cel mai utlilizat mijloc de contraceptie, poate si din cauza ca este lipsit de reactii adverse si poate fi folosit de toata lumea, este foarte ieftin, ofera protectie contraceptiva maxima, nu necesita control sau recomandare medicala si este la indemana oricui. Dar marele avantaj o reprezinta faptul ca este singura metoda contraceptiva care ofera protectie impotriva transmiterii bolilor. Singurul dezavantaj ar fi ca folosirea lui necesita o mica pauza in timpul actului sexual si poate scadea concentrarea si placerea actului sexual.
2. Foarte des intalnite sunt si contraceptivele orale- pilulele care pot fi combinate sau cu progesteron. Pilulele combinate sunt tablete care asociaza doi hormoni: estrogen şi progesteron. In Romania exista o multime de tipuri de pilule combinate, cu diverse proportii de estrogen si progesteron . Pilulele asigura o foarte buna protectie importiva unei sarcini atata timp cat sunt administrate corect (se incepe prima admnistrare din prima zi a menstruatiei, se ia pilula cam la aceeasi ora din zi, foarte importanta este citirea prospectului cu atentie atunci cand uitam o zi sa luam pastiluta). Pastilutele contraceptive sunt de preferat deoarece pot avea efect benefic in anumite afectiuni endocrine, femeia are posibilitatea sa isi controleze perioada de menstruatie (se poate amana perioada luand in continuare o alta folie de pastilute), foarte important este ca nu perturba nicicum actul sexual, dar mai ales pilulele protejeaza impotriva riscului de cancer de col uterin si de ovare. Pilulele sunt recomandate de catre medic atunci cand: menstruatia este neregulata, in tratarea ovarelor polichistice precum si a endometriozei, in tratarea starilor premenstruale si bineinteles ca metoda pentru prevenirea unei sarcini. Pentru femeile care au o menstruatie abundenta sunt recomandate pilulele cu o cantitate mai mare de estrogen (Ex: Rigevidon, Microgynon, Marvelon, Jeanine, Yasmine, Diane 35), iar celorlalte femei le sunt recomandate pilulele cu mai putin estrogen (Ex: Logest, Mercilon, Harmonet). Din pacate pilulele au si ceva dezavantaje. In primul rand ele nu sunt recomandate femeilor fumatoare, sau celor care sufera de hipertensiune, afectiuni ale ficatului, diabet, celor cu probleme in circulatia venoasa sau care au suferit vreun atac de cord. Pilulele contraceptive au si o serie de efecte secundare mai putin placute: pot predispune la creşterea în greutate , pot produce tulburari ale ciclului menstrual (sangerarile reduse, disparitia menstruatiei- dupa o perioada mai lunga de folosire) , greata si varsaturi (in prima luna de utilizare), pot favoriza apariţia de cheaguri de sânge în interiorul vaselor de sange, tensiuni la nivelul sanilor, scaderea libidoului, nu ofera protectie impotriva bolilor cu transmitere sexuala. Unul din cele mai mari dezavantaje este uitarea administrarii pilulei care poate duce la sarcina.
3. Steriletul este un mic dispozitiv care se insereaza intrauterin (sub forma literei T). Din pacate doar un medic ginecolog il poate introduce, uneori e nevoie chiar de anestezie, dar avantajul este ca nu-i porti nicicum de grija, iar eficienta contraceptiva este maxima (99%). O data fixat in uter, steriletul poate ramane chiar si pe o perioada de 10 ani atat timp cat nu sunt probleme, dar necesita control ginecologic periodic. Din pacate prezenta steriletului poate duce la infertilitate, favorizeaza sarcinile extrauterine sau agravarea unor infectii locale, ba chiar se poate mari numarul zilelor de menstruatie si cantitatea menstruatiei. De asemeni steriletul nu ofera protectie impotriva bolilor cu trasmitere sexuala.
4. Inelul vaginal contraceptiv (NuvaRing)– este un inel transparent si contine doi hormoni: estrogen si progestogen, care sunt absorbiti prin peretele vaginal. Desi este aplicat local, actioneaza hormonal, asemeni pilulelor contraceptive, fiind la fel de eficient ca si acestea. Spre deosebire de pilulele contraceptive, inelul este mai comod de folosit deoarece o data inserat in vagin ramane timp de 3 saptamani (in a patra saptamana care coincide cu perioada menstruatiei, inelul este indepartat), datorita aplicarii locale nu este afectat ficatul si nici nu interfereaza cu tratamentul cu antibiotice, nu are niciun fel de impact asupra florei vaginale, si se poate face tratament chiar si cu ovule (daca acesta e necesar) in timpul purtarii inelului. Inainte de utilizarea inelului contraceptiv trebuie primit acordul medicului ginecolog. Ca si dezavantaje: nu poate fi folosit in perioada alaptarii si nu ofera protectie impotriva bolilor cu transmitere sexuala.
5. Spermicidele sunt ovule sau creme (ce contin substanta medicamentoasa) si se introduc in vagin cu ceva timp inainte de actul sexual. Unul din marile avantaje este ca nu intrerupe actul sexual si asigura o foarte buna lubrefiere. Din pacate nu au o eficienta contraceptiva foarte buna si pot afecta flora microbiana a vaginului sau pot duce la iritatii locale.
6. Sterilizarea chirurgicala- la femei este vorba de ligatura trompelor uterina, iar la barbati vasectomia. Nu sunt foarte recomandate pentru ca acestea au caracter ireversibil si sunt interventii chirurgicale.
7. Plasturele contraceptiv– l-am lasat special pe ultimul loc, deoarece este destul de controversata folosirea acestei metode de contraceptie. Este o alternativa buna la pilulele orale, deoarece este mai usor de utilizat. Acest plasture se poate aplica pe fese, pe abdomen, partea de sus a bratelor sau a spatelui, dar niciodata pe sani. Primul plasture folosit se aplica in 24 de ore de la aparitia menstruatiei. Un plasture actioneaza timp de o saptamana, apoi in aceeasi zi a fiecarei saptamani trebuie inlocuit cu un alt plasture nou. Dupa 3 saptamani de utilizare se face pauza timp de o saptamana(dupa care se reia lipirea plasturelui) pentru a-si face aparitia menstruatia. Contine estrogen si progesteron, dar spre deosebire de pilulele orale, acesta elibereaza constant hormoni in piele, respectiv in sange, o cantitate mai mare de hormoni, ceea ce atrage dupa sine mai multe efecte negative asupra sanatatii femei ce-l utilizeaza. Printre cele mai grave efecte secundare ce pot aparea atunci cand se utilizeaza acest plasture se numara: formarea cheagurilor de sange si atacurile de inima.

Cam astea sunt cele mai intalnite metode de contraceptie, in afara de cele „naturale” (gen metoda calendarului) care nu asigura o foarte buna contraceptie si in plus necesita perioade de abstinenta sexuala. Alegerea unei metode de contraceptie depinde de fiecare persoana in parte si de fiecare cuplu in parte. Metode sunt destul de multe, informatii sunt la indemana tuturor in ziua de azi, asa ca fiecare are libertatea de a alege ceea ce i se potriveste. Apropo de educatia sexuala, aici veti gasi niste situatii haioase povestite de medici ginecologi. Eu din motive strict medicale am ales pilulele contraceptive, bineinteles la recomandarea medicului ginecolog.

Menstruatia mea era foarte exacta, la 28 de zile, dar in luna respectiva a durat doar o zi, doar o dimineata si atat. Stiam ca ceva se intampla. Aveam o stare de agitatie, eram plina de emotii fara motiv, asa ca a doua zi pe seara, m-am inchis in baia parintilor mei si am facut testul de sarcina. Au aparut cele doua liniute clare semn ca este pozitiv, si deci piciul nostru este acolo, e viu. Nu-mi venea a crede ca a fost atat de usor, eram sigura ca va fi nevoie de mai multe luni de incercari pana la marea reusita. Nu am dormit toata noaptea, de fericire, de teama, de griji, de extaz, era acea stare pe care o aveam in copilarie in noaptea dinaintea unei plecari in vacanta. La prima ora a diminetii de luni eram in receptia clinicii MedLife sa-mi recoltez sange pentru testul beta hCG, iar in jurul orei 14 era confirmat: voi deveni mamica, iar el tatic! Din acel moment viata noastra avea sa se schimbe. Am stiut ca nimic nu va mai fi la fel. Ci totul va fi mult mai frumos.

Doar ca bucuria maxima nu avea sa dureze mult, deoarece la 6 saptamani m-am internat de urgenta cu iminenta de avort asa cum v-am povestit si la primul trimestru de sarcina. Iar de atunci au inceput sa apara primele mele griji de mamica, primele lacrimi de neputinta, de emotie, de mama, si asa s-au facut simtite si primele sentimente de dragoste pentru mica samanta de om, care avea sa se nasca cu bine si sa ma faca cea mai fericita si implinita femeie din univers, si va fi prima fiinta care imi va spune „mama”. Cu repaus la pat si tratament medicamentos, dar mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu am trecut cu bine peste sperietura de la inceputul sarcinii, iar la 8 saptamani deja ii ascultam bataile micii inimioare ce prinsese viata.

A urmat o perioada frumoasa, de fericire si extaz, ma simteam mai frumoasa ca oricand, ma simteam iubita pana peste cap, iar burtica devenea din ce in ce mai proeminenta. Simteam ca atrag privirile tuturor si ca toata lumea imi zambeste, chiar ma simteam admirata. Ma priveam in vitrinele magazinelor si mi se parea ca arat extraordinar asa insarcinata. Pana si sotul meu simteam ca ma priveste altfel, ca ma savureaza din priviri, ca ma iubeste pana la ultima celula. Singura neplacere era dimineata, moment al zilei in care aveam greturi puternice si trebuia neaparat sa vars ca sa imi treaca starea de rau. Asa ca pana in saptamana a 14-a am vomat zilnic. Dar in afara diminetii, restul zilei totul era perfect, nicio durere, nicio stare de rau, nu greata, nu arsuri, poate doar o stare de somnolenta mai pronuntata decat de obicei. Si cred ca eram mai emotiva decat de obicei, mult mai sensibila.

Cea mai emotionanta si remarcanta ecografie a fost la 14 saptamani, atunci cand am efectuat Dublu test. A fost prima data cand am vazut ca bebelusul nostru este un adevarat copil, are forma umana, ba chiar a vrut sa ne arate din prima ca este baietel. Am plecat de la clinica foarte emotionati si fericiti, si am simtit pentru prima oara cu adevarat ca vom fi parinti. Eram cei mai fericiti viitori parinti. Si mai fericiti am fost atunci cand rezultatele de la Dublu test nu au aratat vreun risc in dezvoltarea bebelusului, drept urmare ca nu am fost nevoita sa efectuez si Triplu test.

Prin saptamana 15-16 am simtit primii „fluturi in stomac”. Cam asta este sentimentul primelor miscari delicate ale micului piscotel atunci cand incepe sa exploreze terenul. Si din acel moment in care simteam efectiv ca o noua viata creste in mine, a inceput sa se formeze legatura puternica dintre noi doi. Ii puneam sa asculte muzica, ba chiar ii cantam, vorbeam cu el, il mangaiam, stiam ca este acolo si este al meu.

In saptamana 23 am avut programarea la Morfologia fetala de trimestru II in sarcina, cand am aflat ca bebe e pe cale sa iasa afara, si pentru a impiedica asta este nevoie de operatiunea de cerclaj de col uterin. Iar de la acea ecografie s-a schimbat total viata mea. A trebuit sa fac de urgenta cerclajul de care imi era atat de teama, iar apoi au urmat saptamani lungi si grele in pat. Doar in pat zi de zi. In pat stateam, citeam, ascultam muzica, urmaream filme, in pat mancam, langa pat aveam termosul cu lapte cald, pentru arsurile puternice care isi faceau des aparitia. Singurele plimbari erau pana la baie pentru necesitati, iar dimineata si seara drumul pana la patul din dormitor.

Dar m-am acomodat, desi nu a fost deloc usor, si astfel am ajuns cu bine in trimestrul III, inca 2 in 1. Era ultimul trimestrul de sarcina, si era cel de care imi era cel mai teama. In primul rand ca se apropia nasterea de care imi era frica inca dinainte sa raman insarcinata, iar pe de alta parte citisem ca incep neplacerile cele mai mari. Dar din fericire eu nu am avut nici probleme cu somnul, nu am avut insomnii, nici cu umflatul mainilor sau picioarelor, nici vreun alt simptom jenant. Doar arsuri, tot timpul arsuri, care se stingeau cu lapte. Si totusi eram nerabdatoare sa treaca saptamanile si sa nasc o data, sa imi vad puiul, sa il tin in brate, si sa ies pe strada, sa merg, sa vad lume, sa imi scartaie zapada sub talpi, sa sofez, ba chiar sa merg cu metroul, imi doream sa merg la cumparaturi si multe alte lucruri, care de altfel sunt banale pentru orice om obisnuit. Apropo de cumparaturi, a fost cumplit sa nu merg eu personal sa ii aleg lucrusoarele bebelusului meu. Noroc ca exista cumparaturile online, si astfel am putut alege o parte din lucrurile pentru ingrijirea lui, jucarii si hainute, si alte nimicuri care credeam ca vor fi necesare.

Simteam ca se apropie din ce in ce mai mult momentul nasterii, momentul in care imi voi vedea puiul. In ultimele saptamani de sarcina ma gandeam tot mai des cum o sa arate, oare o sa ma descurc cu el, o sa fiu o mamica buna, o sa reusesc sa il fac sa-si gaseasca linistea la pieptul meu, oare or sa ii vina hainutele care miros superb a bebe si asteapta de vreo luna in geanta pentru nastere, si oare cum o sa il alintam? Si multe astfel de intrebari ma chinuiau zi de zi.

In saptamana 32 am fost la morfologia fetala de trimestru III, unde mi-am vazut rapid puiul, si am aflat ca totul este in regula, este pozitionat deja cu capul in jos, deci perfect pentru nasterea naturala. Uff deja simteam cum incepe sa ma doara tot numai cand ma gandeam la asta. Si totusi abia asteptam sa nasc. Sa vad si eu eu daca este adevarat tot ce citisem si auzisem despre momentul si emotiile nasterii, si anume ca nu sunt dureri chiar atat de ingrozitoare si ca nu mai simti nicio durere din momentul in care nasti si iti vezi puiul pentru prima data.

Ultima luna a trecut neasteptat de repede. Asta poate si din cauza ca am avut mai tot timpul pe cineva acasa cu mine (ori sotul meu iubit, ori soacra mea draga, ori surioara mea mai mica). Si desi ma miscam foarte greu si incepea sa ma cam doara tot corpul (evident lunile petrecute fara miscare aveau urmarile lor) aveam o stare de bine si de fericire. Se apropia momentul nasterii- ma obisnuisem deja cu ideea ca voi naste natural, mai aveam foarte putin de stat in pat si urmau zilele, lunile de fericire si iubire, de bebelusie si de mamicie.

Casa intrase in curatenie generala si dezinfectare totala, dormitorul nostru deja se inoise – mai aparuse un patut mic si un perete viu colorat cu personaje animate, o comoda plina cu hainute mici, mici de tot. Geanta cu lucrurile pentru maternitate era gata, trebuia doar sa se implineasca termenul de 37 saptamani ca sa imi poata scoata firul de cerclaj. Si apoi gata, aveam sa nasc, sa imi vad baietelul, sa devin cea mai fericita mamica si sotie, aveam sa traiesc acele sentimente si emotii despre care citisem atatea.

A fost o sarcina cu emotii, cu temeri, dar cu multa speranta. A fost o perioada grea, dar in care am fost inconjurata de multa dragoste. Acum cand scriu aceste randuri, simt ca sunt mamica lui dintotdeauna. Nici nu mai stiu cum era viata de dinainte de el. Nici nu imi pot imagina viata fara el. Simt o fericire nemarginita atunci cand il privesc si ma minunez in fiecare zi de fiecare progres facut de el si am momente, chiar si acum dupa un an si jumatate, in care il privesc si parca nu imi vine a crede ca este al meu, ca minunea asta frumoasa a crescut in mine 9 luni. Sunt indragostita fara recuperare si ador fiecare moment petrecut impreuna. Imi doresc din tot sufletul sa fie sanatos si norocos in viata. Sa fim noi toti sanatosi si sa ii putem oferi totul, toata dragostea si sprijinul de care va avea nevoie. Sa ii fim mereu alaturi, sa ii fim parinti si prieteni.

In saptamana 13 si 5 zile am avut prima ecografie adevarata, atunci cand am facut Dublu test, prima data cand mi-am vazut efectiv copilasul, caci deja nu mai era o samanta de om, era copil-copil. Si asta m-a marcat si m-a emotionat pana la lacrimi, caci nu ma asteptam sa il vad asa mare, sa ii vad fiecare particica a corpului. Tot la aceasta ecografie i-am aflat si sexul, iar vestea ca este baietel ne-a bucurat nespus de mult. Eu nu imi doream ceva anume, copil sanatos sa fie, dar sotului meu drag stiu ca i-ar fi placut ceva mai mult sa fie baiat, asa ca eram si mai fericita afland si vazand ca in burtica mea creste un baietel. Rezultatele de la Dublu test au fost in limitele normale, asa ca nu mai aveam niciun motiv de ingrijorare. Starile matinale de greata au inceput sa se rareasca, burtica incepea sa creasca si ma simteam in al 9-lea cer. Simteam ca sunt cea mai frumoasa mamica. Deja incepusem sa ma uit dupa hainute de bebelusi, dupa tenesi de baietei, dupa orice era pentru bebelusi.

Au fost saptamani frumoase, saptamani in care am colindat tara in lung si in lat, saptamani in care m-am bucurat nespus de mult de fiecare miscare a lui bebe pe care o simteam in burtica mea, saptamani in care nici nu banuiam ce va urma. Astfel ca in saptamana 23 de sarcina la ecografia morfofetala de trimestru II (in care nu prea am vazut mare lucru, spre deosebire de prima ecografie) am aflat ca am colul deschis si este nevoie de cerclaj. A fost ultima mea zi afara, ultima zi de plimbare, dar a fost prima zi in care au aparut grijile adevarate de mama, caci pentru prima data in viata nu m-am gandit la mine si ce o sa mi se intample in cadrul procedurii de cerclaj de col uterin, ci grija mea era indreptata doar catre bebelusul meu pe care simteam deja ca il iubesc, ca nu pot merge mai departe fara el. Imi doream atat de tare sa nu i se intample nimic rau si sa ajungem cu bine impreuna la termenul nasterii.

Dupa cerclare, saptamanile ce au urmat le-am petrecut in pat, cu zile mai bune sau mai putin bune, dar cu multumirea ca fiecare zi care trecea ne apropia mai mult de termenul necesar unei nasteri in siguranta.

Spre sfarsitul trimestrului II, am fost mult mai sensibila, si aveam momente in care parca imi venea sa plang din orice. Ma sensibiliza pana la lacrimi fiecare nastere sau bebelus vazut in vreun film. Ca sa nu mai vorbesc despre emisiunea „Totul despre mame” care se difuza destul de des in acea perioada si in cadrul careia erau prezentate filmarile de la doua nasteri. Priveam si nu imi venea sa cred ce ma asteapta. Indiferent daca voi naste prin cezariana sau va fi nastere naturala, teama e aceeasi. Dar momentul nasterii inca parea atat de departe, si deocamdata grijile mele erau indreptate doar catre puisorul meu. Ma preocupam sa mananc sanatos, variat, sa am grija sa dorm pe partea stanga (citisem ca nu diminueaza oxigenarea bebelusului), pe burta oricum nu mai puteam sa dorm de mult, iar pe spate deja bebelusului greutatea imi taia rasuflarea. Preocuparea zilnica era sa ii numar miscarile, ceea ce in unele zile imi provoca o mare neliniste, atunci cand bebe era mai lenes.

Pe parcursul trimestrului II singurele neplaceri au fost legate- in cazul meu- doar de repausul la pat (si implicatiile repausului) si de pozitia somnului, caci dormeam mai tot timpul pe partea stanga si incepusera sa apara durerile de sold si de mijloc.

Trimestrul II de sarcina a debutat frumos, cu bucurie si saptamani de fericire, dar din pacate spre sfarsit au aparut grijile si neplacerile cerclajului. Dar una peste alta a fost perioada in care am putut sa ma bucur de plimbari sub cerul liber, in care m-am simtit cea mai frumoasa viitoare mamica, in care mi-am plimbat mandra burtica, in care am inceput sa simt miscarile pestisorului meu (urma sa fie zodia pesti dupa DPN).

Ce este Triplul test (screening prenatal de trimestru II) de fapt? Este un test care se recomanda in special femeilor cu varsta peste 35 de ani (din cauza riscului crescut de a naste un fat cu malformatii genetice), se realizeaza intre saptamanile 15 si 20 de sarcina, idealul fiind in saptamana 16 (valoarea markerilor serici este relevanta pentru valori cat mai reale) si include determinarea a trei markeri serici materni: concentratia sangvina a AFP (alfa-fetoproteina), free-beta HCG (gonadotrofina corionica umana), estriolului neconjugat (uE3) si eventual a inhibinei A. De aceea este nevoie de o proba de sange de la viitoarea mamica, o ecografie (pentru a avea cat mai exacta varsta gestationala a fatului si alte masuratori necesare) precum si completarea unei fise chestionar cu date clinice ale gravidei (cam aceleasi de la dublu test: varsta, greutate, fumatoare/nefumatoare, rasa, etc), apoi facandu-se o corelatie intre toate acestea, mamica va afla rezultatul cam in 2 saptamani.

Este o analiza optionala si tocmai de aceea sunt multi medici care nu o recomanda daca nu au fost probleme in sarcina pana la momentul respectiv. Din pacate nici rezultatele acestui test nu sunt decat niste valori orientative, asa ca este posibil ca fatul sa fie dezvoltat perfect normal , fara nicio anomalie, iar rezultatele testului sa fie pozitive pentru Sindromul Down sau Sindromul Edwards (Trisomia 18) sau alte anomalii. Din aceasta cauza, daca exista vreun semnal de alarma in urma efectuarii Triplului test se recomanda amniocenteza (analizarea unei probe de lichid amniotic). Din pacate aceasta nu este o metoda 100% sigura pentru bebelus (fiind o metoda invaziva), de aceea trebuie foarte bine analizate motivele si riscurile (exista riscul de a pierde sarcina) pe care le implica acest procedeu inainte de a recurge la testul amniocentezei.

Eu personal as fi facut si Triplu test in sarcina daca in urma rezultatelor de la Dublu test medicul mi-ar fi recomandat asta, dar la amniocenteza nu as fi apelat cu siguranta. Mi-am dorit foarte tare sa devin mamica si tocmai de aceea nu as fi vrut sa risc sa pierd bebelusul din cauza amniocentezei, asta pe langa procedura in sine care ma ingrozeste efectiv. M-am gandit mai ales la cazul negativ in care (Doamne fereste) rezultatele amniocentezei nu ar fi fost favorabile, si mi-am dat seama ca nu as fi facut nimic. Adica nu acceptam ideea unui avort doar pe baza unor statistici, mai ales dupa ce eu am simtit cum se zbate in mine o noua viata, i-am simtit miscarile ca un zbor de fluturi. Da, ‘xact! Chiar am simtit fluturi in stomac, si la propriu si la figurat. Si atunci am decis ca nu ii voi face rau niciodata si imi voi apara piersicuta care crestea si se dezvolta in mine, cu toata fiinta mea.

Dublu test (sau Screening prenatal de trimestru I) este o analiza care se realizeaza in primul trimestru de sarcina si trebuie efectuata intre 11 si 14 saptamani de sarcina. Se numeste „Dublu test” tocmai din cauza ca presupune doua investigaţii in aceeasi zi (sau la o distanta de maxim 24h unul fata de celalalt), si anume: o ecografie si o analiza de sange. Am aflat ca acest test era recomandat initial doar mamicilor cu varsta peste 35 de ani, dar apoi specialistii au decis ca este util sa fie realizat de catre toate femeile insarcinate, chiar daca acesta nu reprezinta o metoda de diagnostic.

Desi aceasta analiza nu este obligatorie in Romania (tocmai de aceea nu este decontata de CAS- Casa de asigurari de sanatate), are un rol important in depistarea gradului de risc pentru anumite malformatii. Cu ajutorul unui program care va face calcule si corelari intre analizele de sange, masuratorile ecografice (foarte importanta fiind evaluarea osului nazal), precum si informatii importante despre viitoarea mamica (varsta, greutate, diabet insulino-zaharat, fumatoare sau nu, dar si originea etnica), Dublul test poate determina care sunt riscurile unor importante malformaţii congenitale, cum ar fi: Sindromul Down, Trisomie 18 (boala cromozomiala caracterizata prin sindrom plurimalformativ cauzat de prezenta unui cromozon in plus), Boala Tay-Sachs (dereglare ereditara metabolica care ataca sistemul nervos central printr-o acumulare anormala de grasimi in creier), malformatii ale inimii si la nivelul tubului neural, anemia celulelor in scara, fibroza chistica.

Asa ca mi-am facut programare cu cateva saptamani inainte la un medic specialist in ecografie materno-fetala, Dr Andreea Muntean MedLife (pe lista recomandarilor facute de catre medicul meu ginecolog), iar in saptamana 13 si 3 zile, la ora 10 eram pe patul cu pricina, in fata unui ecran mare cat tot peretele si lacrimam de emotie si fericire ca imi vad fiul pentru prima data. Am fost extrem de surprinsa atunci cand am vazut ca in burtica mea cea mica, desi inca nu ii simteam nicicum miscarile, locuieste un bebe perfect dezvoltat, adica arata ca un copilas: avea manute, picioruse, capsor, se misca, isi punea mainile la ochi, era perfect. Si a fost atat de dragut cu noi de la prima intalnire incat ne-a aratat foarte clar ca este baietel, fara sa lase vreun semn de indoiala. A fost cea mai lunga si emotionanta ecografie din viata mea. La doar 9 cm si vreo 40 grame, samanta noastra de om proiectata pe acel ecran mare arata ca un adevarat copil. Chiar si acum cand ma gandesc ma trec fiori si in coltul ochilor isi face aparitia o lacrima de emotie. Marele regret in urma acestei importante ecografii este ca nu am un cd/dvd cu inregistrarea intregului examen ecografic, si asta din vina doctorei sau a asistentei (nu stiu exact cine era responsabila cu asta) care nu a dat drumul la inregistrare pe motiv ca a uitat si daca eu vroiam musai trebuia sa anunt de la inceput. Eu nu aveam habar ca trebuie sa anunt (mai ales ca eram la prima ecografie importanta) si stiam clar ca se da un cd cu faimosul filmulet.

Dupa examenul ecografic am fost sa-mi recoltez probele de sange si am fost sfatuita sa aleg testul Astraia (am aflat ca era numele softului care realizeaza calculul de risc), este mai scump, dar rezultatele sunt mai realiste si scade posibilitatea existentei Triplului test. Medicul care imi urmarea sarcina imi recomandase Dry-test, dar atunci cand i-am spus de Astraia a spus ca este si mai bine.

Preţul ei diferă în functie de fiecare clinica in parte si de aparatura din dotare. Eu cand am fost la aceasta ecografie, doar ce fusese cumparat un ecograf performant (4D Voluson) si care nu se compara ca imagini cu cele facute ulterior la clinica Regina Maria. Preturile pentru dublu test se pot afla doar telefonic (nu am gasit aceasta informatie pe paginile web ale clinicilor private) si de obicei sunt putine din clinici care ofera un discount partial sau total abonatilor sai (nici chiar pentru abonamentele business/premium). Eu am platit pentru Dublu Test –Astraia 576 ron(ecografia +bitestul) , iar rezultatele in urma analizarii celor doua examene (ecografic si de sange) au fost urmatoarele (avand in vedere si : varsta fatului 13 saptamani+3 zile, varsta mamei 28 ani, 52kg, prima sarcina, nefumatoare):

Riscul bazal pentru sindromul Down(trisomia 21) este de 1:1038 (frecventa aparitiei la copii nascuti din mame cu varsta de 28 ani)= risc scazut;

Riscul combinat pentru sindromul Down este de1:20754 (calculat in functie de varsta gestationala, markeri echografici si biochimia serului matern)= risc scazut;

Riscul de aparitie a sindromului Edwards (trisomia 18) este de 1:244945=risc scazut;

Riscul de aparitie a sindromului Patau (trisomia 13) este de 1:576614=risc scazut.

Ca urmare a riscului scazut pentru principalele anomalii determinat cu ajutorul acestui test, nu a mai fost nevoie sa trec prin stresul unui Triplu Test. Fiind la prima sarcina si din dorinta ca totul sa decurga asa cum trebuie pana la final, nu mi-am asumat riscul de a nu elimina toate posibilitatile, desi nu stiu cat de necesar este acest test avand in vedere ca rezultatul nu ofera o certitudine si in unele situatii poate crea un stres inutil pentru viitorii parinti si o serie de investigatii unele chiar invazive.

Si cum bucuria nu tine mult, la doar 6 saptamani am inceput sa sangerez. Eram la serviciu, aveam multa treaba, probabil zilele anterioare cu 8-10 ore pe scaun la birou au „ajutat” cumva sa ajung de urgenta la spital cu amenintare de avort spontan. Era prima ecografie, era un ecograf vechi, antic si de demult, pe ecranul caruia eu nu intelegeam mare lucru, iar medicul de garda in acea zi a spus ca „e posibil sa fie o sarcina, dar fatul inca nu are activitate cardiaca si va trebui sa asteptam cateva zile, o saptamana sa vedem care va fi evolutia”, ceea ce m-a speriat teribil, ceea ce m-a facut sa cred ca sarcina mea nu e bine deloc. Mai ales ca eu doar ce aflasem ca sunt insarcinata si inca nu incepusem sa ma interesez despre dezvoltarea bebelusului in sarcina, deci nu aveam habar in ce moment al sarcinii trebuie sa aud inimioara cea mica.

Era prima mea internare intr-un spital si primele mele griji de mama. Au trecut greu cele 4 zile in spital, dar cu o evolutie favorabila in urma tratamentului si in lipsa durerilor abdominale, mica mea faptura a reusit sa se lipeasca din nou de mami, iar zona de decolare a micului sac care gazduia samanta de om se micsorase considerabil. Si totusi inimioara lui inca nu era activa. La externare am primit si medicatia de sarcina pentru o buna dezvoltare a bebelusului (vitaminele pentru perioada de sarcina si alaptare, acid folic, Magne B6, si No-spa in caz ca aveam ceva dureri usoare in zona abdominala), precum si detalii privind regimul igieno-dietetic in sarcina si recomandarea de repaus la pat pentru 10 zile.

Dupa o saptamana de repaus total la pat, am mers la urmatorul control ecografic unde am vazut o inimioara palpaind si m-am topit de fericire. Era oficial, de acum aveam doua inimi! Si din momentul acela mica faptura a inceput sa isi ceara din drepturi, asa ca au aparut si simptomele de sarcina: greturi matinale (treceau doar daca varsam) care au fost zilnic pana in saptamana 14, oboseala si somn, foarte multe somn. As fi dormit oriunde. Pofte am avut, dar poftele normale pe care le aveam si inainte de sarcina, gen inghetata, diverse dulciuri si paste; as fi mancat paste zilnic. Pofte atipice nu pot spune ca am avut in primele luni si cred ca au lipsit pe tot parcursul sarcinii.

Cam asa a debutat sarcina mea, cam asa si-a facut aparitia puiul nostru, cam astea sunt emotiile din primul trimestru de sarcina. Am avut parte de mici peripetii si sperieturi dar pana la urma am intrat in al doilea trimestru de sarcina cu bine. Eram mai fericita ca oricand, ma simteam mai frumoasa ca oricand, eram mai rasfata si iubita ca oricand. Si cum altfel sa fi fost? Cand in mine crestea rodul dragostei noastre, iar in cateva zile urma sa-i fiu mireasa barbatului pe care il iubesc?

Am citit si despre posibilele efecte negative ale ecografiillor,dar se pare ca nu exista niciun studiu clinic care sa arate ca ecografiile cu ultrasunete produc vreo malformatie fatului, si am citit si despre importanta ecografiilor in sarcina, caci cu ajutorul unui ecograf poti depista un numar mare de malformatii, urmand ca la nastere bebelusul sa poata primi tratamentul corespunzator, sau in functie de afectiune se va decide daca nasterea va fi naturala sau prin cezariana, sau spre sfarsitul sarcinii se pot vedea eventualele semne de suferinta fetala si atunci se poate grabi sau nu nasterea. De altfel ecografia in sine este o metoda moderna si neinvaziva, fiind deosebit de utila si eficienta pentru mamici, dar in special pentru micul bebelus ce se afla in plina dezvoltare. Ca urmare am decis ca beneficiile unei ecografii macar pe trimestru de sarcina sunt mari, chiar foarte mari, fata de posibilele riscuri care sunt minore.

A urmat vizita la medicul ginecolog, care mi-a confirmat cu ajutorul unei ecografii transvaginale (doar acest tip de ecografie poate fi realizata la inceputul sarcinii, deoarece micul embrion nu a urcat inca in uterul mamei) ca este vorba de o sarcina cu fat unic, este pozitionata corect (nu extrauterina) si sunt prezente bataile inimii. Apoi am purtat o ampla discutie cu medicul care avea sa imi monitorizeze sarcina despre istoricul meu si antecedentele familiale in ceea ce priveste sanatatea. Avand in vedere ca nu existau motive pentru care sa fac analize si ecografii suplimentare, medicul meu mi-a notat care va fi planul de sarcina in ceea ce priveste analizele si ecografiile, dupa cum urmeaza:

– Analize de sange de inceput de sarcina;

– Dublu Test (bitest sau Dry test)- in saptamanile 12-13- analize de sange+ecografie;

– Triplu Test (daca este cazul)- se face intre 15 si 20 saptamani, ideal in saptamana 16 de sarcina- analize de sange+ecografie;

– Analize de sange– saptamana 20;

– Morfologia fetala de trimestru II– se face intre 21 si 24 de saptamani de sarcina, si este prima ecografie cand bebelusul poate fi masurat din cap pana-n picioare.

– Ecografia de morfologie fetala de trimestru III– se face in saptamanile 31 si 32 de sarcina iar la aceasta ecografie, pe langa masuratorile facute, se evalueaza pozitia fatului si gradul de maturizare al placentei in vederea stabilirii detaliilor pentru nastere.

– Analize de sange– saptamana 34-35;

– Ultima ecografie+control amanuntit (in vederera stabilirii metodei de nastere)- in saptamanile 37-38, cat mai aproape de data probabila a nasterii, pentru a vedea evolutia sarcinii si a verifica eventualele semne de suferinta fetala si modificari ale placentei, lichidului amniotic.

In concluzie, eu sfatuiesc viitoarele mamici, sa faca macar o ecografie pe trimestru de sarcina pentru ca este o inventie pretioasa pentru sanatatea bebelusului si uneori pot salva vieti.

Cel mai important de stiut este ca testul de sarcina este prima confirmare a unei sarcini si poate fi efectuat inca din prima zi de intarziere a menstruatiei. Este cea mai simpla metoda de aflare a unei posibile sarcini mai ales ca se poate face acasa si nu necesita nicio interventie sau vizita medicala. De aceea este foarte important de stiut momentul in care menstruatia a intarziat, altfel daca testul este facut mai devreme decat trebuie poate avea un rezultat gresit si va arata un fals pozitiv sau un fals negativ, care implica sentimente de bucurie sau de tristete ce pot fi sfaramate ceva mai tarziu dupa aflarea rezultatului corect.

Majoritatea testelor de sarcina care se gasesc la noi, promit o certitudine in proportie de 99%, si pot fi efectuate in orice moment al zilei, nu doar dimineata. Este important ca testul de sarcina sa fie achizitionat de la farmacie si sa fie in termenul de valabilitate. Nu uitati sa cititi cu atentie instructiunile de folosire a testului pentru ca pot fi diferente de la o marca la alta. In mod sigur rezultatul este afisat la fel la toate: 2 liniute – pozitiv= sarcina si 1 liniuta – negativ= nu este o sarcina.

Si totusi, in cazul in care un test sau mai multe arata cele doua liniute roz, adica indica o sarcina, inainte de a da marea veste tuturor apropiatilor eu personal recomand o analiza de sange (Beta HCG) pentru ca este cea mai sigura in detectarea hormonului hCG (hormonul sarcinii, al fericirii).

Din pacate/fericire, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Si in nebunia pregatirilor de nunta, ca doar mai aveam aproape o luna pana la marele eveniment din viata noastra, am aflat ca vom fi parinti. O veste oarecum neasteptata, dar primita cu multa bucurie si speranta. Dar in acelasi timp si temeri. Temeri deoarece eu nu imi facusem un set de analize de nu mai tin minte. Nici macar grupa de sange sau Rh-ul nu le stiu. Si dupa ce vad ca rezultatele de la beta-Hcg indica o sarcina in saptamana a 5-a, ma apuc sa rascolesc internetul sa vad ce analize trebuiesc facute. Ca poate fac repede ceva pana ajung la vizita programata la ginecolog, sa nu imi zica cumva ca sunt o viitoare mamica inconstienta. Dar nu am apucat sa recoltez nici macar o analiza de sange, caci in saptamana a sasea am ajuns la spital cu iminenta de avort direct pe mainile medicului ginecolog. Trecand cu bine peste acest eveniment neplacut, medicul mi-a dat trimiterea pentru analizele ce trebuiau facute teoretic inainte de conceperea pruncului.

Pe langa analizele generale privind sanatatea mamei, compatibilitatea intre parinti, mai sunt si niste analize pentru diversi anticorpi si infectii care pot afecta bebelusul in timpul sarcinii. Asadar, pentru cele care planuiesc ca in viitorul apropiat sa devina mamici, acestea sunt analizele care ar trebui efectuate ideal inaintea unei sarcini:

– Grupa sanguin si Rh – ambilor parinti (viitoare mamica+viitor tatic);

– HIV;

– Coagulograma;

– Hemoleucograma;

– Sideremie;

– Glicemie;

– Calciu total+seric;

– VDRL si TPHA;

– TGP+ TGO;

– Acid seric;

– Sumar urina;

– Urocultura;

– Secretie vaginala;

– Cultura din col;

– Examen Babes-Papanicolau;

– Agent Chlamidia;

– Mycoplasma/Ureaplasma.

Este foarte importanta efectuarea acestor analize inainte de conceptie pentru a evalua starea de sanatate a viitoarei mamici in vederea unei sarcini lipsite de griji si a unui bebe sanatos. Ba chiar in unele cazuri aflarea din timp a unor probleme (care de altfel se pot corecta) pot scuti viitorii parinti de eventualele traume. Avand in vedere ca in timpul celor 9 luni de sarcina sunt de evitat medicamentele/tratamentele, bineinteles in afara celor necesare pentru o buna dezvoltare a bebelusului sau sustinerii sarcinii, si de aceea inainte de o viitoare sarcina este importanta rezolvarea si celorlalte mici probleme de sanatate cum ar fi: o vizita la dentist (eventuale carii care pot declansa dureri in timpul sarcinii) sau o vizita la endocrinolog (pentru a stabili existenta diverselor tulburari) sau alte controale in functie de istoricul medical al viitoarei mamici.

Referitor la pret, setul de analize generale de sanatate sunt compensate in proportie de 100% de CAS cu o recomandare de la medicul de familie, iar pentru celelate analize inainte de sarcina, cele specifice se poate gasi pretul pe pagina de internet a oricarei clinici private.

O importanta maxima o au si analizele in aceasta perioada pentru ca existenta anumitor infectii in corpul mamei pot afecta mica faptura ce se afla in plina dezvoltare. Eu pentru ca nu facusem de curand un set de analize generale, a trebuit sa le fac imediat ce am aflat ca sunt insarcinata (test sange, urocultura, test Papanicolau, secretii vaginale- care din fericire au fost toate ok), iar pana la sfarsitul primului trimestru, am primit recomandarea de la medicul ginecolog de a face un set de analize care tin de imunologie si microbiologie al caror rezultat pot influenta mica samanta de om.

Lista analizelor care am primit-o pentru primul trimestru de sarcina (si o parte din ele se vor repeta pe parcursul celor 9 luni de sarcina daca nu exista imunitate):

– Toxoplasma (mai ales ca iau des contact cu pisicutele atunci cand merg in vizita la parinti);

– Listeria;

– Citomegalovirus (CMV);

– Herpes;

– Rubeola;

– Mycoplasma+Ureaplasma.

O data cu recomandarea de a efectua aceste analize am primit si recomandarile privind lucrurile care am voie sau nu sa le fac, ce am si ce nu am voie sa mananc pe timpul celor 9 luni (de fapt cele 8 care mai ramasesera). Ca drept urmare am aflat ca:

– nu am voie sa: fumez, consum cafea, alcool si cola;

– sa evit medicamentele pe cat posibil, iar in caz de ceva sa sun intotdeauna medicul inainte de a lua vreun medicament recomandat de rude, prieteni, farmacista, etc;

– sa evit chiar si ceaiurile, sunt acceptate in sarcina cel de menta, tei si musetel- dar totusi sa nu exagarez cu ele ;

– sa renunt la sofat, sa nu stau multe ore pe scaun, dar nici in picioare;

– sa nu mut mobila prin casa, sa nu carsau sa ridic greutati/copii in brate;

– sa nu imi vopsesc parul ideal pana la sfarsitul sarcinii;

– referitor la alimentatie: sa nu exagerez cu dulciurile (se poate declansa diabetul gestational) si painea, exclus fast-food, sa consum alimentele de origine animala (carne, oua) doar preparate foarte bine termic, nimic crud. Ca urmare nu am avut voie: maioneza, lactate si branzeturi de la tarani (decat de la magazin pasteurizate/ ambalate), icre, sunculita si sorici in perioada Craciunului. Si bineinteles sa mananc cat mai sanatos, diversificat, cat mai bio, cat mai natural.

Se spune ca ce mananci in sarcina cam asta va manca sau va prefera si bebelusul tau atunci cand isi va diversifica meniul. Asa ca daca iti doresti ca puiul tau sa manance fructe, ia-ti mereu cosul de fructe dupa tine, daca vrei legume, de asemeni. Dar cel mai bine este din toate cate putin. La mine cel putin s-a adeverit. Eu nu am avut acele pofte exagerate renumite in sarcina despre care se tot vorbeste, in schimb am fost destul de mofturoasa in alimentatie pe timpul sarcinii, ca drept urmare m-am chinuit destul de tare ulterior, avand un bebelus destul de mofturos si indaratnic in diversificarea alimentelor.

Ma trec niste fiori atunci cand scriu despre nasterea fiului meu, cum nu pot descrie. Au trecut 37 de saptamani, saptamani tulburatoare, toate frumoase, toate pline de temeri si speranta. 37 de saptamani in care am citit zi de zi despre etapele de dezvoltare ale ghemotocului meu, despre riscurile unei nasteri premature, 37 de saptamani in care am simtit cum o alta viata creste in mine, am simtit fiecare miscare, fiecare sughit al lui, 37 de saptamani in care am trait cu teama ca puiul meu va face cunostinta cu lumea de afara mai devreme decat trebuia si nu este pregatit pentru asta.

Si dupa lungi saptamani, a sosit in sfarsit si ziua in care eram programata pentru extragerea firului de cerclaj. Era o dimineata de februarie, iar afara ningea ca-n povesti. Eram intinsa pe bancheta din spate a masinii, care inainta destul de greu pe soselele inzapezite ale capitalei, si priveam cu ochii in lacrimi cerul alb din care fulgi mari de zapada cadeau necontenit si des. Ardeam de nerabdare si simteam ca o sa explodez de fericire stiind ca in curand o sa imi vad fiul pentru prima data, ca il voi tine in brate, il voi alapta. Si totusi imi era teama, teama de scoaterea firului de cerclaj, teama de nastere, teama de necunoscut. Si tot ce imi doream era sa ma teleportez peste cateva zile, sa fiu acasa cu puiul nostru mult asteptat.

Dupa desfacerea firului de cerclaj, colul era deja dilatat 2 centimetri, iar bebe a coborat brusc destul de mult, ceea ce mi-a cauzat niste dureri cumplite in zona bazinului si efectiv nu imi puteam misca picioarele fara sa simt ca voi lesina in curand din cauza durerilor. Am ramas internata, ma deplasam greu si doar cu ajutor, dar in cateva zile am invatat sa ma deplasez. Si totusi bebe tot nu dadea semne de sosire. Am petrecut 6 zile in spital, zile pline de ecografii, monitorizari la sala de nasteri, controale peste controale, ganduri, temeri, nopti nedormite, pana intr-o noapte cand se pare ca puiutul meu s-a hotarat sa ne cunoasca. In acea seara nu am reusit sa adorm desi eram obosita, medicul nu era de garda, bebe era agitat, iar eu aveam niste frisoane groaznice si parca incepea sa se contracte burtica. La ora 2 noaptea ii dadeam sotului meu urmatorul sms: „Sunt in drum spre sala de nastere. NASC!!! Nu ma suna”

O data ajunsa in sala de nastere am fost tintuita la pat, monitorizare continua si cu masca nesuferita cu oxigen pe care ma tot obligau sa o folosesc, o caldura insuportabila si de atunci a inceput agitatia in jurul meu. Incep contractiile, durerile, frica, emotiile, deja aveam montate doua branule cu cate doua intrari fiecare, pungile de perfuzii de la capul meu picurau cu viteza, controale muulte si neplacute, si totusi dilatatia mergea foarte greu. Au urmat cateva ore de dureri, nu stiu la ce interval de timp, nu stiu ce si unde ma durea mai tare (mijlocul, burtica, oasele care simteam ca se rup), senzatia teribila ca nu pot respira in timpul contractiilor care simteam ca nu se mai termina o data, au fost ore in care m-am zvarcolit in continuu in acel pat, si cand simteam ca nu mai pot mai scriam un sms sotului care era in holul maternitatii. Au fost ore in care am avut oameni deosebiti langa mine, moasele si asistentele care m-au ajutat neasteptat de mult, ore in care nu stiu daca am fost tot timpul constienta.

Dar pe la 6-7 si-a facut aparitia medicul meu, insotit si de doctora anestezista, care mi-a administrat mult asteptata epidurala. Nu am simtit nicio durere, ba din contra am simtit cum dispar durerile ca prin minune, nu de tot, dar aproape. Apoi am dormit, nu stiu cat, dar sigur nu mult pentru ca efectul anesteziei trecea si durerile se intensificau, iar contractiile era foarte dese si lungi. Am fost invatata de catre moase cum trebuie sa imping, la 10.00 m-am mutat pe masa de nastere, apoi imediat epiziotomia, iar dupa cele mai lungi minute din viata mea, la 10.15 i-am auzit mai intai glasul, apoi mi-am vazut minunea printre lacrimi si ropote de aplauze de la toti medicii prezenti (rezidenti, neonatologi, etc). Nici nu stiu cand s-a aglomerat atat de tare sala, dar nu imi pasa de nimeni. Nu imi venea sa cred ca totul s-a petrecut atat de repede si ca nu mai simt nicio durere. Eram in extaz, imi tineam puiul in brate pentru prima oara! Imi venea sa plang si sa tip de fericire ca este al meu, este atat de perfect, de frumos, de gingas, cu tenul alb si parul negru, un perisor atat de fin. Nu am cuvinte sa pot descrie sentimentele avute in primele clipe de viata in care l-am tinut la pieptul meu si l-am pupat pe frunte. El este miracolul vietii mele! Ma simteam usoara ca un fulg si uitasem de toate durerile avute. Apoi bebe a fost luat, eu am mai primit o doza de epidurala necesara pentru coaserea taieturii, sala s-a golit la fel de repede cum se si umpluse, iar eu coplesita de atatea emotii si epuizare am adormit. Da, am adormit in timp ce medicul cosmetiza urmele lasate de iesirea lui bebe. Si dupa vreo jumatate de ora de somn, m-am dat jos de pe masa si am mers in pat, singura, fara niciun ajutor si ma simteam fantastic. Mi-am vazut sotul printre siroaie de lacrimi de fericire, apoi dupa maxim o ora eram mutata din sala de nasteri in salon unde mi l-au adus imediat pe micutul nostru. Si asa a devenit ziua de 14 februarie cea mai frumoasa zi din viata mea, a noastra!

Pentru mine nasterea naturala este o amintire placuta, sunt fericita ca am reusit sa o fac, desi eu eram oripilata de ideea de nastere naturala si eram foarte sigura ca va fi o experienta traumatizanta. Durerea in sine si contractiile au fost ceva mai usoare decat imi imaginam eu ca vor fi, si desi credeam ca expulzia va fi cea mai dureroasa parte a nasterii naturale, de fapt travaliul in sine a fost cel mai chinuitor, lung si dureros. In ciuda faptului ca ultimele luni au fost petrecute doar la orizontala, recuperarea dupa o nastere naturala a fost neasteptat de rapida.

PS: Te iubim piscotel, te pupam dulce si iti multumim ca existi si ca ne-ai ales pe noi sa iti fim parinti!