Despre nastere naturala

“Da sansa fiecarei zile sa fie cea mai frumoasa din viata ta.” Mark Twain

 

Ma trec niste fiori atunci cand scriu despre nasterea fiului meu, cum nu pot descrie. Au trecut 37 de saptamani, saptamani tulburatoare, toate frumoase, toate pline de temeri si speranta. 37 de saptamani in care am citit zi de zi despre etapele de dezvoltare ale ghemotocului meu, despre riscurile unei nasteri premature, 37 de saptamani in care am simtit cum o alta viata creste in mine, am simtit fiecare miscare, fiecare sughit al lui, 37 de saptamani in care am trait cu teama ca puiul meu va face cunostinta cu lumea de afara mai devreme decat trebuia si nu este pregatit pentru asta.

vine barzaSi dupa lungi saptamani, a sosit in sfarsit si ziua in care eram programata pentru extragerea firului de cerclaj. Era o dimineata de februarie, iar afara ningea ca-n povesti. Eram intinsa pe bancheta din spate a masinii, care inainta destul de greu pe soselele inzapezite ale capitalei, si priveam cu ochii in lacrimi cerul alb din care fulgi mari de zapada cadeau necontenit si des. Ardeam de nerabdare si simteam ca o sa explodez de fericire stiind ca in curand o sa imi vad fiul pentru prima data, ca il voi tine in brate, il voi alapta. Si totusi imi era teama, teama de scoaterea firului de cerclaj, teama de nastere, teama de necunoscut. Si tot ce imi doream era sa ma teleportez peste cateva zile, sa fiu acasa cu puiul nostru mult asteptat.

Dupa desfacerea firului de cerclaj, colul era deja dilatat 2 centimetri, iar bebe a coborat brusc destul de mult, ceea ce mi-a cauzat niste dureri cumplite in zona bazinului si efectiv nu imi puteam misca picioarele fara sa simt ca voi lesina in curand din cauza durerilor. Am ramas internata, ma deplasam greu si doar cu ajutor, dar in cateva zile am invatat sa ma deplasez. Si totusi bebe tot nu dadea semne de sosire. Am petrecut 6 zile in spital, zile pline de ecografii, monitorizari la sala de nasteri, controale peste controale, ganduri, temeri, nopti nedormite, pana intr-o noapte cand se pare ca puiutul meu s-a hotarat sa ne cunoasca. In acea seara nu am reusit sa adorm desi eram obosita, medicul nu era de garda, bebe era agitat, iar eu aveam niste frisoane groaznice si parca incepea sa se contracte burtica. La ora 2 noaptea ii dadeam sotului meu urmatorul sms: “Sunt in drum spre sala de nastere. NASC!!! Nu ma suna”

nastere naturalaO data ajunsa in sala de nastere am fost tintuita la pat, monitorizare continua si cu masca nesuferita cu oxigen pe care ma tot obligau sa o folosesc, o caldura insuportabila si de atunci a inceput agitatia in jurul meu. Incep contractiile, durerile, frica, emotiile, deja aveam montate doua branule cu cate doua intrari fiecare, pungile de perfuzii de la capul meu picurau cu viteza, controale muulte si neplacute, si totusi dilatatia mergea foarte greu. Au urmat cateva ore de dureri, nu stiu la ce interval de timp, nu stiu ce si unde ma durea mai tare (mijlocul, burtica, oasele care simteam ca se rup), senzatia teribila ca nu pot respira in timpul contractiilor care simteam ca nu se mai termina o data, au fost ore in care m-am zvarcolit in continuu in acel pat, si cand simteam ca nu mai pot mai scriam un sms sotului care era in holul maternitatii. Au fost ore in care am avut oameni deosebiti langa mine, moasele si asistentele care m-au ajutat neasteptat de mult, ore in care nu stiu daca am fost tot timpul constienta.

Nou nascutDar pe la 6-7 si-a facut aparitia medicul meu, insotit si de doctora anestezista, care mi-a administrat mult asteptata epidurala. Nu am simtit nicio durere, ba din contra am simtit cum dispar durerile ca prin minune, nu de tot, dar aproape. Apoi am dormit, nu stiu cat, dar sigur nu mult pentru ca efectul anesteziei trecea si durerile se intensificau, iar contractiile era foarte dese si lungi. Am fost invatata de catre moase cum trebuie sa imping, la 10.00 m-am mutat pe masa de nastere, apoi imediat epiziotomia, iar dupa cele mai lungi minute din viata mea, la 10.15 i-am auzit mai intai glasul, apoi mi-am vazut minunea printre lacrimi si ropote de aplauze de la toti medicii prezenti (rezidenti, neonatologi, etc). Nici nu stiu cand s-a aglomerat atat de tare sala, dar nu imi pasa de nimeni. Nu imi venea sa cred ca totul s-a petrecut atat de repede si ca nu mai simt nicio durere. Eram in extaz, imi tineam puiul in brate pentru prima oara! Imi venea sa plang si sa tip de fericire ca este al meu, este atat de perfect, de frumos, de gingas, cu tenul alb si parul negru, un perisor atat de fin. Nu am cuvinte sa pot descrie sentimentele avute in primele clipe de viata in care l-am tinut la pieptul meu si l-am pupat pe frunte. El este miracolul vietii mele! Ma simteam usoara ca un fulg si uitasem de toate durerile avute. Apoi bebe a fost luat, eu am mai primit o doza de epidurala necesara pentru coaserea taieturii, sala s-a golit la fel de repede cum se si umpluse, iar eu coplesita de atatea emotii si epuizare am adormit. Da, am adormit in timp ce medicul cosmetiza urmele lasate de iesirea lui bebe. Si dupa vreo jumatate de ora de somn, m-am dat jos de pe masa si am mers in pat, singura, fara niciun ajutor si ma simteam fantastic. Mi-am vazut sotul printre siroaie de lacrimi de fericire, apoi dupa maxim o ora eram mutata din sala de nasteri in salon unde mi l-au adus imediat pe micutul nostru. Si asa a devenit ziua de 14 februarie cea mai frumoasa zi din viata mea, a noastra!

Pentru mine nasterea naturala este o amintire placuta, sunt fericita ca am reusit sa o fac, desi eu eram oripilata de ideea de nastere naturala si eram foarte sigura ca va fi o experienta traumatizanta. Durerea in sine si contractiile au fost ceva mai usoare decat imi imaginam eu ca vor fi, si desi credeam ca expulzia va fi cea mai dureroasa parte a nasterii naturale, de fapt travaliul in sine a fost cel mai chinuitor, lung si dureros. In ciuda faptului ca ultimele luni au fost petrecute doar la orizontala, recuperarea dupa o nastere naturala a fost neasteptat de rapida.

 

PS: Te iubim piscotel, te pupam dulce si iti multumim ca existi si ca ne-ai ales pe noi sa iti fim parinti!

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on StumbleUponEmail this to someone

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Copyrighted.com Registered & Protected 
SOGV-JMQU-XQ7X-XS6B