Am citit si despre posibilele efecte negative ale ecografiillor,dar se pare ca nu exista niciun studiu clinic care sa arate ca ecografiile cu ultrasunete produc vreo malformatie fatului, si am citit si despre importanta ecografiilor in sarcina, caci cu ajutorul unui ecograf poti depista un numar mare de malformatii, urmand ca la nastere bebelusul sa poata primi tratamentul corespunzator, sau in functie de afectiune se va decide daca nasterea va fi naturala sau prin cezariana, sau spre sfarsitul sarcinii se pot vedea eventualele semne de suferinta fetala si atunci se poate grabi sau nu nasterea. De altfel ecografia in sine este o metoda moderna si neinvaziva, fiind deosebit de utila si eficienta pentru mamici, dar in special pentru micul bebelus ce se afla in plina dezvoltare. Ca urmare am decis ca beneficiile unei ecografii macar pe trimestru de sarcina sunt mari, chiar foarte mari, fata de posibilele riscuri care sunt minore.

A urmat vizita la medicul ginecolog, care mi-a confirmat cu ajutorul unei ecografii transvaginale (doar acest tip de ecografie poate fi realizata la inceputul sarcinii, deoarece micul embrion nu a urcat inca in uterul mamei) ca este vorba de o sarcina cu fat unic, este pozitionata corect (nu extrauterina) si sunt prezente bataile inimii. Apoi am purtat o ampla discutie cu medicul care avea sa imi monitorizeze sarcina despre istoricul meu si antecedentele familiale in ceea ce priveste sanatatea. Avand in vedere ca nu existau motive pentru care sa fac analize si ecografii suplimentare, medicul meu mi-a notat care va fi planul de sarcina in ceea ce priveste analizele si ecografiile, dupa cum urmeaza:

– Analize de sange de inceput de sarcina;

– Dublu Test (bitest sau Dry test)- in saptamanile 12-13- analize de sange+ecografie;

– Triplu Test (daca este cazul)- se face intre 15 si 20 saptamani, ideal in saptamana 16 de sarcina- analize de sange+ecografie;

– Analize de sange– saptamana 20;

– Morfologia fetala de trimestru II– se face intre 21 si 24 de saptamani de sarcina, si este prima ecografie cand bebelusul poate fi masurat din cap pana-n picioare.

– Ecografia de morfologie fetala de trimestru III– se face in saptamanile 31 si 32 de sarcina iar la aceasta ecografie, pe langa masuratorile facute, se evalueaza pozitia fatului si gradul de maturizare al placentei in vederea stabilirii detaliilor pentru nastere.

– Analize de sange– saptamana 34-35;

– Ultima ecografie+control amanuntit (in vederera stabilirii metodei de nastere)- in saptamanile 37-38, cat mai aproape de data probabila a nasterii, pentru a vedea evolutia sarcinii si a verifica eventualele semne de suferinta fetala si modificari ale placentei, lichidului amniotic.

In concluzie, eu sfatuiesc viitoarele mamici, sa faca macar o ecografie pe trimestru de sarcina pentru ca este o inventie pretioasa pentru sanatatea bebelusului si uneori pot salva vieti.

Am ramas pentru internare de urgenta, mi s-au facut analizele necesare, urmand ca a doua zi sa mi se faca cerclajul. Au urmat ore lungi petrecute la telefon cu sotul meu care imi citea informatii cat mai multe si mai detaliate despre cerclaj.

Desi aveam incredere totala in medicul meu, eram ingrijorata, caci eu aveam 23 de saptamani de sarcina si imi era teama ca interventia pentru cerclaj sa nu provoace contractii sau infectie sau orice.

A fost o noapte lunga petrecuta singura intr-o rezerva in spital, eram foarte ingrijorata, nu pentru procedura in sine despre care nu stiam foarte multe, ci pentru baietelul meu, il simteam ca este agitat si il rugam sa se tina strans de mami pana inchide doctorul „usita”. A doua zi de dimineata, am mers la sala unde urma sa aiba loc procedura de cerclaj, mi s-a pus o perfuzie care m-a adormit instantaneu, apoi m-am trezit in sala de Reanimare si aveam mici dureri asemanatoare cu cele de la menstruatie. Am fost dusa in salon imediat ce m-am trezit si m-am intins in patul meu, cel ridicat cu doua caramizi la picioare. Pana aici toate bune, eram fericita ca am scapat, nu am simtit nimic, nu ustura, nu m-a durut dupa, nu m-a incomodat nicicum, bebe era activ, chiar foarte activ, iar eu credeam sau chiar aveam siguranta ca urmeaza sa imi reiau viata de dinainte. Dar se pare ca nu a fost asa.

A urmat discutia cu medicul, mi-a explicat ca am avut colul mic de la inceput si probabil din cauza efortului sau a drumurilor mai lungi cu masina (ma intorsesem dintr-o luuunga deplasare in interes de serviciu) si chiar a statului prelungit pe scaun fara sa ma intind in pat( cel putin 10 ore pe zi- serviciu+drum) si mi-a dat si vestea ca nu este de ajuns cerclajul, si ca este nevoie de mai mult de atat. Si mai exact: un pumn de pastile antispastice si de-ale sarcinii de luat zilnic (eu care sunt anti-pastile si mi-e foarte greu sa le inghit, nu a fost o veste chiar buna), renuntarea la serviciu, contact sexual interzis(asta oricum nu intra in calcul pe timpul sarcinii), niciun fel de efort fizic, repaos TOTAL la pat, toate paturile ridicate pentru a avea bazinul mai sus decat nivelul capului si bineinteles perne sub picioare, niciun fel de miscare, de evitat chiar si drumuri cu masina personala, caci altfel nu voi putea ajunge la 37 saptamani.

Am ajuns acasa, unde sotul imi aranjase frumos paturile, pusese carti sub salteaua patului din dormitor si de asemeni improvizase ceva si sub picioarele canapelei din sufragerie unde urma sa imi petrec urmatoarele luni. A urmat o perioada lunga si poate chiar cea mai grea din viata mea. Fiecare durere de burtica ma gandeam ca e ceva grav, fiecare ora in care bebe nu misca ma ingrijora teribil. Nu asa imi imaginasem sarcina. Mai ales ca toate persoanele din jurul meu care acum aveau copilasi au avut sarcini usoare, foarte usoare, indiferent de varsta si de greutate. A fost o perioada deloc usoara, plina de temeri si de prea multe ore petrecute singura, ore in care m-am uitat la filme, am ascultat muzica, m-am jucat la PC, dar in care m-am si plictisit, am plans, am avut nervi, m-am intrebat de ce mi se intampla tocmai mie asta, am vorbit cu baietelul meu, i-am cantat, i-am spus povesti, l-am alintat, l-am mangaiat si am avut tot timpul atentia indreptata catre el, doar catre el. In fiecare seara i-am multumit lui Doamne, Doamne ca am trecut cu bine amandoi peste o alta zi. Au fost 37 de saptamani grele si usoare in acelasi timp, in care am trecut prin stari extreme si necunoscute de mine pana atunci, dar pline de speranta ca vom ajunge cu bine la sfarsitul acestei calatorii.

Cu cat inaintam in sarcina cu atat imi era mai teama ca va ceda firul de cerclaj inainte sa il desfaca medicul. Si uite asa au trecut lunile stand cu capul mai jos decat picioarele, si s-a apropiat si ziua in care urma sa imi scoata firul de cerclaj. Cu doua zile inainte de data stabilita pentru scoaterea firului (de care imi era atat de frica si tot ce stiam era ca nu va fi cu anestezie, ceea ce ma facea sa cred ca o sa doara rau) am inceput sa elimin din dopul gelatinos si sa am dureri de burtica, nu contractii, ci doar dureri, despre care medicul mi-a spus ca sunt normale, deoarece sarcina este in coborare. Am ajuns cu bine in ziua cu pricina la spital, medicul mi-a scos firul chiar la camera de garda, a fost foarte rapid, si intr-adevar fara anestezie, si a durut mai putin decat un test Papanicolau, deci aproape deloc. Apoi am ramas internata in asteptarea nasterii care se anunta a fi naturala (desi, eu tot speram sa apara ceva si sa fac cezariana fiindu-mi foarte frica de nasterea naturala). Iar in a 6-a noapte petrecuta in spital au inceput sa apara contractiile, si in exact 12 ore eram cea mai fericita tinandu-mi in brate baietelul meu mult dorit. Mai multe despre nasterea naturala am scris aici.

Am vrut musai sa scriu despre experienta cerclajului pentru ca eu am cautat mult despre cerclaj in sarcina si am gasit greu detalii, pareri si experiente proprii. Pe site-urile specializate erau cam aceleasi lucruri:

„Cerclajul cervical este o procedura chirugicala, relativ simpla, ce are scopul de a mentine colul uterin inchis pe toata durata sarcinii. Procedura consta in coaserea colului cu un fir gros, care nu se poate absoarbe, ce va impiedica in acest fel alunecarea bebelusului in exterior – deci o nastere prematura. Incontinenta cervicala inseamna dilatarea colului fara durere si mai devreme decat trebuie, punand in pericol viata copilasului din uter. O asemenea situatie poate duce deci la avort sau la nastere prematura. Cerclajul se face la inceputul celui de al doilea trimestru de sarcina sau in momentul in care medicul descopera deschiderea prematura a colului. De obicei, cerclajul se efectueaza intre saptamana a 12-a si saptamana 21-a. „

Pe forumuri toate mamicile care urmau sa faca aceasta interventie de cerclaj in sarcina intrebau ce este, cum se intampla, anestezie de care, doare ori nu doare, cum e dupa, cand si cum scoate firul, dar raspunsuri nu prea. Cred ca toata lumea dupa ce trece printr-o interventie care nu a fost traumatizanta nu mai scrie nimic. Foarte rar mai gasesti cate un raspuns de la mamici dupa ce le-a fost scos firul de cerclaj sau au nascut. Iar atunci cand urmeaza sa ti se faca un cerclaj sau chiar sa nasti vrei detalii, multe detalii, dar de la mamicile care au trecut efectiv prin asta, pentru ca uneori nu este de ajuns doar teoria de pe site-uri de specialitate sau explicatiile medicului.

Va doresc sarcina usoara, credinta, mult curaj, rabdare si copii sanatosi! Si daca aveti sa-mi adresati vreo intrebare despre cerclaj in sarcina va voi raspunde cu mare drag!