Am discutat asta si cu medicul meu ginecolog, care mi-a spus ca nu exista o super metoda contraceptiva care sa fie ideal valabila pentru toata lumea. Metoda perfecta de contraceptie trebuie gasita prin incercari, pana ajungem la cea potrivita pentru fiecare dintre noi. Dupa consilierea cu medicul ginecolog, experientele anterioare cu contraceptive orale si alte surse de informare (internet, emisiuni tv, reviste), am facut un mic rezumat al metodelor de contraceptie existente.

1. Prezervativul – Cel mai utlilizat mijloc de contraceptie, poate si din cauza ca este lipsit de reactii adverse si poate fi folosit de toata lumea, este foarte ieftin, ofera protectie contraceptiva maxima, nu necesita control sau recomandare medicala si este la indemana oricui. Dar marele avantaj o reprezinta faptul ca este singura metoda contraceptiva care ofera protectie impotriva transmiterii bolilor. Singurul dezavantaj ar fi ca folosirea lui necesita o mica pauza in timpul actului sexual si poate scadea concentrarea si placerea actului sexual.
2. Foarte des intalnite sunt si contraceptivele orale- pilulele care pot fi combinate sau cu progesteron. Pilulele combinate sunt tablete care asociaza doi hormoni: estrogen şi progesteron. In Romania exista o multime de tipuri de pilule combinate, cu diverse proportii de estrogen si progesteron . Pilulele asigura o foarte buna protectie importiva unei sarcini atata timp cat sunt administrate corect (se incepe prima admnistrare din prima zi a menstruatiei, se ia pilula cam la aceeasi ora din zi, foarte importanta este citirea prospectului cu atentie atunci cand uitam o zi sa luam pastiluta). Pastilutele contraceptive sunt de preferat deoarece pot avea efect benefic in anumite afectiuni endocrine, femeia are posibilitatea sa isi controleze perioada de menstruatie (se poate amana perioada luand in continuare o alta folie de pastilute), foarte important este ca nu perturba nicicum actul sexual, dar mai ales pilulele protejeaza impotriva riscului de cancer de col uterin si de ovare. Pilulele sunt recomandate de catre medic atunci cand: menstruatia este neregulata, in tratarea ovarelor polichistice precum si a endometriozei, in tratarea starilor premenstruale si bineinteles ca metoda pentru prevenirea unei sarcini. Pentru femeile care au o menstruatie abundenta sunt recomandate pilulele cu o cantitate mai mare de estrogen (Ex: Rigevidon, Microgynon, Marvelon, Jeanine, Yasmine, Diane 35), iar celorlalte femei le sunt recomandate pilulele cu mai putin estrogen (Ex: Logest, Mercilon, Harmonet). Din pacate pilulele au si ceva dezavantaje. In primul rand ele nu sunt recomandate femeilor fumatoare, sau celor care sufera de hipertensiune, afectiuni ale ficatului, diabet, celor cu probleme in circulatia venoasa sau care au suferit vreun atac de cord. Pilulele contraceptive au si o serie de efecte secundare mai putin placute: pot predispune la creşterea în greutate , pot produce tulburari ale ciclului menstrual (sangerarile reduse, disparitia menstruatiei- dupa o perioada mai lunga de folosire) , greata si varsaturi (in prima luna de utilizare), pot favoriza apariţia de cheaguri de sânge în interiorul vaselor de sange, tensiuni la nivelul sanilor, scaderea libidoului, nu ofera protectie impotriva bolilor cu transmitere sexuala. Unul din cele mai mari dezavantaje este uitarea administrarii pilulei care poate duce la sarcina.
3. Steriletul este un mic dispozitiv care se insereaza intrauterin (sub forma literei T). Din pacate doar un medic ginecolog il poate introduce, uneori e nevoie chiar de anestezie, dar avantajul este ca nu-i porti nicicum de grija, iar eficienta contraceptiva este maxima (99%). O data fixat in uter, steriletul poate ramane chiar si pe o perioada de 10 ani atat timp cat nu sunt probleme, dar necesita control ginecologic periodic. Din pacate prezenta steriletului poate duce la infertilitate, favorizeaza sarcinile extrauterine sau agravarea unor infectii locale, ba chiar se poate mari numarul zilelor de menstruatie si cantitatea menstruatiei. De asemeni steriletul nu ofera protectie impotriva bolilor cu trasmitere sexuala.
4. Inelul vaginal contraceptiv (NuvaRing)– este un inel transparent si contine doi hormoni: estrogen si progestogen, care sunt absorbiti prin peretele vaginal. Desi este aplicat local, actioneaza hormonal, asemeni pilulelor contraceptive, fiind la fel de eficient ca si acestea. Spre deosebire de pilulele contraceptive, inelul este mai comod de folosit deoarece o data inserat in vagin ramane timp de 3 saptamani (in a patra saptamana care coincide cu perioada menstruatiei, inelul este indepartat), datorita aplicarii locale nu este afectat ficatul si nici nu interfereaza cu tratamentul cu antibiotice, nu are niciun fel de impact asupra florei vaginale, si se poate face tratament chiar si cu ovule (daca acesta e necesar) in timpul purtarii inelului. Inainte de utilizarea inelului contraceptiv trebuie primit acordul medicului ginecolog. Ca si dezavantaje: nu poate fi folosit in perioada alaptarii si nu ofera protectie impotriva bolilor cu transmitere sexuala.
5. Spermicidele sunt ovule sau creme (ce contin substanta medicamentoasa) si se introduc in vagin cu ceva timp inainte de actul sexual. Unul din marile avantaje este ca nu intrerupe actul sexual si asigura o foarte buna lubrefiere. Din pacate nu au o eficienta contraceptiva foarte buna si pot afecta flora microbiana a vaginului sau pot duce la iritatii locale.
6. Sterilizarea chirurgicala- la femei este vorba de ligatura trompelor uterina, iar la barbati vasectomia. Nu sunt foarte recomandate pentru ca acestea au caracter ireversibil si sunt interventii chirurgicale.
7. Plasturele contraceptiv– l-am lasat special pe ultimul loc, deoarece este destul de controversata folosirea acestei metode de contraceptie. Este o alternativa buna la pilulele orale, deoarece este mai usor de utilizat. Acest plasture se poate aplica pe fese, pe abdomen, partea de sus a bratelor sau a spatelui, dar niciodata pe sani. Primul plasture folosit se aplica in 24 de ore de la aparitia menstruatiei. Un plasture actioneaza timp de o saptamana, apoi in aceeasi zi a fiecarei saptamani trebuie inlocuit cu un alt plasture nou. Dupa 3 saptamani de utilizare se face pauza timp de o saptamana(dupa care se reia lipirea plasturelui) pentru a-si face aparitia menstruatia. Contine estrogen si progesteron, dar spre deosebire de pilulele orale, acesta elibereaza constant hormoni in piele, respectiv in sange, o cantitate mai mare de hormoni, ceea ce atrage dupa sine mai multe efecte negative asupra sanatatii femei ce-l utilizeaza. Printre cele mai grave efecte secundare ce pot aparea atunci cand se utilizeaza acest plasture se numara: formarea cheagurilor de sange si atacurile de inima.

Cam astea sunt cele mai intalnite metode de contraceptie, in afara de cele „naturale” (gen metoda calendarului) care nu asigura o foarte buna contraceptie si in plus necesita perioade de abstinenta sexuala. Alegerea unei metode de contraceptie depinde de fiecare persoana in parte si de fiecare cuplu in parte. Metode sunt destul de multe, informatii sunt la indemana tuturor in ziua de azi, asa ca fiecare are libertatea de a alege ceea ce i se potriveste. Apropo de educatia sexuala, aici veti gasi niste situatii haioase povestite de medici ginecologi. Eu din motive strict medicale am ales pilulele contraceptive, bineinteles la recomandarea medicului ginecolog.

In saptamana 13 si 5 zile am avut prima ecografie adevarata, atunci cand am facut Dublu test, prima data cand mi-am vazut efectiv copilasul, caci deja nu mai era o samanta de om, era copil-copil. Si asta m-a marcat si m-a emotionat pana la lacrimi, caci nu ma asteptam sa il vad asa mare, sa ii vad fiecare particica a corpului. Tot la aceasta ecografie i-am aflat si sexul, iar vestea ca este baietel ne-a bucurat nespus de mult. Eu nu imi doream ceva anume, copil sanatos sa fie, dar sotului meu drag stiu ca i-ar fi placut ceva mai mult sa fie baiat, asa ca eram si mai fericita afland si vazand ca in burtica mea creste un baietel. Rezultatele de la Dublu test au fost in limitele normale, asa ca nu mai aveam niciun motiv de ingrijorare. Starile matinale de greata au inceput sa se rareasca, burtica incepea sa creasca si ma simteam in al 9-lea cer. Simteam ca sunt cea mai frumoasa mamica. Deja incepusem sa ma uit dupa hainute de bebelusi, dupa tenesi de baietei, dupa orice era pentru bebelusi.

Au fost saptamani frumoase, saptamani in care am colindat tara in lung si in lat, saptamani in care m-am bucurat nespus de mult de fiecare miscare a lui bebe pe care o simteam in burtica mea, saptamani in care nici nu banuiam ce va urma. Astfel ca in saptamana 23 de sarcina la ecografia morfofetala de trimestru II (in care nu prea am vazut mare lucru, spre deosebire de prima ecografie) am aflat ca am colul deschis si este nevoie de cerclaj. A fost ultima mea zi afara, ultima zi de plimbare, dar a fost prima zi in care au aparut grijile adevarate de mama, caci pentru prima data in viata nu m-am gandit la mine si ce o sa mi se intample in cadrul procedurii de cerclaj de col uterin, ci grija mea era indreptata doar catre bebelusul meu pe care simteam deja ca il iubesc, ca nu pot merge mai departe fara el. Imi doream atat de tare sa nu i se intample nimic rau si sa ajungem cu bine impreuna la termenul nasterii.

Dupa cerclare, saptamanile ce au urmat le-am petrecut in pat, cu zile mai bune sau mai putin bune, dar cu multumirea ca fiecare zi care trecea ne apropia mai mult de termenul necesar unei nasteri in siguranta.

Spre sfarsitul trimestrului II, am fost mult mai sensibila, si aveam momente in care parca imi venea sa plang din orice. Ma sensibiliza pana la lacrimi fiecare nastere sau bebelus vazut in vreun film. Ca sa nu mai vorbesc despre emisiunea „Totul despre mame” care se difuza destul de des in acea perioada si in cadrul careia erau prezentate filmarile de la doua nasteri. Priveam si nu imi venea sa cred ce ma asteapta. Indiferent daca voi naste prin cezariana sau va fi nastere naturala, teama e aceeasi. Dar momentul nasterii inca parea atat de departe, si deocamdata grijile mele erau indreptate doar catre puisorul meu. Ma preocupam sa mananc sanatos, variat, sa am grija sa dorm pe partea stanga (citisem ca nu diminueaza oxigenarea bebelusului), pe burta oricum nu mai puteam sa dorm de mult, iar pe spate deja bebelusului greutatea imi taia rasuflarea. Preocuparea zilnica era sa ii numar miscarile, ceea ce in unele zile imi provoca o mare neliniste, atunci cand bebe era mai lenes.

Pe parcursul trimestrului II singurele neplaceri au fost legate- in cazul meu- doar de repausul la pat (si implicatiile repausului) si de pozitia somnului, caci dormeam mai tot timpul pe partea stanga si incepusera sa apara durerile de sold si de mijloc.

Trimestrul II de sarcina a debutat frumos, cu bucurie si saptamani de fericire, dar din pacate spre sfarsit au aparut grijile si neplacerile cerclajului. Dar una peste alta a fost perioada in care am putut sa ma bucur de plimbari sub cerul liber, in care m-am simtit cea mai frumoasa viitoare mamica, in care mi-am plimbat mandra burtica, in care am inceput sa simt miscarile pestisorului meu (urma sa fie zodia pesti dupa DPN).

Ce este Triplul test (screening prenatal de trimestru II) de fapt? Este un test care se recomanda in special femeilor cu varsta peste 35 de ani (din cauza riscului crescut de a naste un fat cu malformatii genetice), se realizeaza intre saptamanile 15 si 20 de sarcina, idealul fiind in saptamana 16 (valoarea markerilor serici este relevanta pentru valori cat mai reale) si include determinarea a trei markeri serici materni: concentratia sangvina a AFP (alfa-fetoproteina), free-beta HCG (gonadotrofina corionica umana), estriolului neconjugat (uE3) si eventual a inhibinei A. De aceea este nevoie de o proba de sange de la viitoarea mamica, o ecografie (pentru a avea cat mai exacta varsta gestationala a fatului si alte masuratori necesare) precum si completarea unei fise chestionar cu date clinice ale gravidei (cam aceleasi de la dublu test: varsta, greutate, fumatoare/nefumatoare, rasa, etc), apoi facandu-se o corelatie intre toate acestea, mamica va afla rezultatul cam in 2 saptamani.

Este o analiza optionala si tocmai de aceea sunt multi medici care nu o recomanda daca nu au fost probleme in sarcina pana la momentul respectiv. Din pacate nici rezultatele acestui test nu sunt decat niste valori orientative, asa ca este posibil ca fatul sa fie dezvoltat perfect normal , fara nicio anomalie, iar rezultatele testului sa fie pozitive pentru Sindromul Down sau Sindromul Edwards (Trisomia 18) sau alte anomalii. Din aceasta cauza, daca exista vreun semnal de alarma in urma efectuarii Triplului test se recomanda amniocenteza (analizarea unei probe de lichid amniotic). Din pacate aceasta nu este o metoda 100% sigura pentru bebelus (fiind o metoda invaziva), de aceea trebuie foarte bine analizate motivele si riscurile (exista riscul de a pierde sarcina) pe care le implica acest procedeu inainte de a recurge la testul amniocentezei.

Eu personal as fi facut si Triplu test in sarcina daca in urma rezultatelor de la Dublu test medicul mi-ar fi recomandat asta, dar la amniocenteza nu as fi apelat cu siguranta. Mi-am dorit foarte tare sa devin mamica si tocmai de aceea nu as fi vrut sa risc sa pierd bebelusul din cauza amniocentezei, asta pe langa procedura in sine care ma ingrozeste efectiv. M-am gandit mai ales la cazul negativ in care (Doamne fereste) rezultatele amniocentezei nu ar fi fost favorabile, si mi-am dat seama ca nu as fi facut nimic. Adica nu acceptam ideea unui avort doar pe baza unor statistici, mai ales dupa ce eu am simtit cum se zbate in mine o noua viata, i-am simtit miscarile ca un zbor de fluturi. Da, ‘xact! Chiar am simtit fluturi in stomac, si la propriu si la figurat. Si atunci am decis ca nu ii voi face rau niciodata si imi voi apara piersicuta care crestea si se dezvolta in mine, cu toata fiinta mea.

Si cum bucuria nu tine mult, la doar 6 saptamani am inceput sa sangerez. Eram la serviciu, aveam multa treaba, probabil zilele anterioare cu 8-10 ore pe scaun la birou au „ajutat” cumva sa ajung de urgenta la spital cu amenintare de avort spontan. Era prima ecografie, era un ecograf vechi, antic si de demult, pe ecranul caruia eu nu intelegeam mare lucru, iar medicul de garda in acea zi a spus ca „e posibil sa fie o sarcina, dar fatul inca nu are activitate cardiaca si va trebui sa asteptam cateva zile, o saptamana sa vedem care va fi evolutia”, ceea ce m-a speriat teribil, ceea ce m-a facut sa cred ca sarcina mea nu e bine deloc. Mai ales ca eu doar ce aflasem ca sunt insarcinata si inca nu incepusem sa ma interesez despre dezvoltarea bebelusului in sarcina, deci nu aveam habar in ce moment al sarcinii trebuie sa aud inimioara cea mica.

Era prima mea internare intr-un spital si primele mele griji de mama. Au trecut greu cele 4 zile in spital, dar cu o evolutie favorabila in urma tratamentului si in lipsa durerilor abdominale, mica mea faptura a reusit sa se lipeasca din nou de mami, iar zona de decolare a micului sac care gazduia samanta de om se micsorase considerabil. Si totusi inimioara lui inca nu era activa. La externare am primit si medicatia de sarcina pentru o buna dezvoltare a bebelusului (vitaminele pentru perioada de sarcina si alaptare, acid folic, Magne B6, si No-spa in caz ca aveam ceva dureri usoare in zona abdominala), precum si detalii privind regimul igieno-dietetic in sarcina si recomandarea de repaus la pat pentru 10 zile.

Dupa o saptamana de repaus total la pat, am mers la urmatorul control ecografic unde am vazut o inimioara palpaind si m-am topit de fericire. Era oficial, de acum aveam doua inimi! Si din momentul acela mica faptura a inceput sa isi ceara din drepturi, asa ca au aparut si simptomele de sarcina: greturi matinale (treceau doar daca varsam) care au fost zilnic pana in saptamana 14, oboseala si somn, foarte multe somn. As fi dormit oriunde. Pofte am avut, dar poftele normale pe care le aveam si inainte de sarcina, gen inghetata, diverse dulciuri si paste; as fi mancat paste zilnic. Pofte atipice nu pot spune ca am avut in primele luni si cred ca au lipsit pe tot parcursul sarcinii.

Cam asa a debutat sarcina mea, cam asa si-a facut aparitia puiul nostru, cam astea sunt emotiile din primul trimestru de sarcina. Am avut parte de mici peripetii si sperieturi dar pana la urma am intrat in al doilea trimestru de sarcina cu bine. Eram mai fericita ca oricand, ma simteam mai frumoasa ca oricand, eram mai rasfata si iubita ca oricand. Si cum altfel sa fi fost? Cand in mine crestea rodul dragostei noastre, iar in cateva zile urma sa-i fiu mireasa barbatului pe care il iubesc?

Am citit si despre posibilele efecte negative ale ecografiillor,dar se pare ca nu exista niciun studiu clinic care sa arate ca ecografiile cu ultrasunete produc vreo malformatie fatului, si am citit si despre importanta ecografiilor in sarcina, caci cu ajutorul unui ecograf poti depista un numar mare de malformatii, urmand ca la nastere bebelusul sa poata primi tratamentul corespunzator, sau in functie de afectiune se va decide daca nasterea va fi naturala sau prin cezariana, sau spre sfarsitul sarcinii se pot vedea eventualele semne de suferinta fetala si atunci se poate grabi sau nu nasterea. De altfel ecografia in sine este o metoda moderna si neinvaziva, fiind deosebit de utila si eficienta pentru mamici, dar in special pentru micul bebelus ce se afla in plina dezvoltare. Ca urmare am decis ca beneficiile unei ecografii macar pe trimestru de sarcina sunt mari, chiar foarte mari, fata de posibilele riscuri care sunt minore.

A urmat vizita la medicul ginecolog, care mi-a confirmat cu ajutorul unei ecografii transvaginale (doar acest tip de ecografie poate fi realizata la inceputul sarcinii, deoarece micul embrion nu a urcat inca in uterul mamei) ca este vorba de o sarcina cu fat unic, este pozitionata corect (nu extrauterina) si sunt prezente bataile inimii. Apoi am purtat o ampla discutie cu medicul care avea sa imi monitorizeze sarcina despre istoricul meu si antecedentele familiale in ceea ce priveste sanatatea. Avand in vedere ca nu existau motive pentru care sa fac analize si ecografii suplimentare, medicul meu mi-a notat care va fi planul de sarcina in ceea ce priveste analizele si ecografiile, dupa cum urmeaza:

– Analize de sange de inceput de sarcina;

– Dublu Test (bitest sau Dry test)- in saptamanile 12-13- analize de sange+ecografie;

– Triplu Test (daca este cazul)- se face intre 15 si 20 saptamani, ideal in saptamana 16 de sarcina- analize de sange+ecografie;

– Analize de sange– saptamana 20;

– Morfologia fetala de trimestru II– se face intre 21 si 24 de saptamani de sarcina, si este prima ecografie cand bebelusul poate fi masurat din cap pana-n picioare.

– Ecografia de morfologie fetala de trimestru III– se face in saptamanile 31 si 32 de sarcina iar la aceasta ecografie, pe langa masuratorile facute, se evalueaza pozitia fatului si gradul de maturizare al placentei in vederea stabilirii detaliilor pentru nastere.

– Analize de sange– saptamana 34-35;

– Ultima ecografie+control amanuntit (in vederera stabilirii metodei de nastere)- in saptamanile 37-38, cat mai aproape de data probabila a nasterii, pentru a vedea evolutia sarcinii si a verifica eventualele semne de suferinta fetala si modificari ale placentei, lichidului amniotic.

In concluzie, eu sfatuiesc viitoarele mamici, sa faca macar o ecografie pe trimestru de sarcina pentru ca este o inventie pretioasa pentru sanatatea bebelusului si uneori pot salva vieti.

Cel mai important de stiut este ca testul de sarcina este prima confirmare a unei sarcini si poate fi efectuat inca din prima zi de intarziere a menstruatiei. Este cea mai simpla metoda de aflare a unei posibile sarcini mai ales ca se poate face acasa si nu necesita nicio interventie sau vizita medicala. De aceea este foarte important de stiut momentul in care menstruatia a intarziat, altfel daca testul este facut mai devreme decat trebuie poate avea un rezultat gresit si va arata un fals pozitiv sau un fals negativ, care implica sentimente de bucurie sau de tristete ce pot fi sfaramate ceva mai tarziu dupa aflarea rezultatului corect.

Majoritatea testelor de sarcina care se gasesc la noi, promit o certitudine in proportie de 99%, si pot fi efectuate in orice moment al zilei, nu doar dimineata. Este important ca testul de sarcina sa fie achizitionat de la farmacie si sa fie in termenul de valabilitate. Nu uitati sa cititi cu atentie instructiunile de folosire a testului pentru ca pot fi diferente de la o marca la alta. In mod sigur rezultatul este afisat la fel la toate: 2 liniute – pozitiv= sarcina si 1 liniuta – negativ= nu este o sarcina.

Si totusi, in cazul in care un test sau mai multe arata cele doua liniute roz, adica indica o sarcina, inainte de a da marea veste tuturor apropiatilor eu personal recomand o analiza de sange (Beta HCG) pentru ca este cea mai sigura in detectarea hormonului hCG (hormonul sarcinii, al fericirii).

Din pacate/fericire, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Si in nebunia pregatirilor de nunta, ca doar mai aveam aproape o luna pana la marele eveniment din viata noastra, am aflat ca vom fi parinti. O veste oarecum neasteptata, dar primita cu multa bucurie si speranta. Dar in acelasi timp si temeri. Temeri deoarece eu nu imi facusem un set de analize de nu mai tin minte. Nici macar grupa de sange sau Rh-ul nu le stiu. Si dupa ce vad ca rezultatele de la beta-Hcg indica o sarcina in saptamana a 5-a, ma apuc sa rascolesc internetul sa vad ce analize trebuiesc facute. Ca poate fac repede ceva pana ajung la vizita programata la ginecolog, sa nu imi zica cumva ca sunt o viitoare mamica inconstienta. Dar nu am apucat sa recoltez nici macar o analiza de sange, caci in saptamana a sasea am ajuns la spital cu iminenta de avort direct pe mainile medicului ginecolog. Trecand cu bine peste acest eveniment neplacut, medicul mi-a dat trimiterea pentru analizele ce trebuiau facute teoretic inainte de conceperea pruncului.

Pe langa analizele generale privind sanatatea mamei, compatibilitatea intre parinti, mai sunt si niste analize pentru diversi anticorpi si infectii care pot afecta bebelusul in timpul sarcinii. Asadar, pentru cele care planuiesc ca in viitorul apropiat sa devina mamici, acestea sunt analizele care ar trebui efectuate ideal inaintea unei sarcini:

– Grupa sanguin si Rh – ambilor parinti (viitoare mamica+viitor tatic);

– HIV;

– Coagulograma;

– Hemoleucograma;

– Sideremie;

– Glicemie;

– Calciu total+seric;

– VDRL si TPHA;

– TGP+ TGO;

– Acid seric;

– Sumar urina;

– Urocultura;

– Secretie vaginala;

– Cultura din col;

– Examen Babes-Papanicolau;

– Agent Chlamidia;

– Mycoplasma/Ureaplasma.

Este foarte importanta efectuarea acestor analize inainte de conceptie pentru a evalua starea de sanatate a viitoarei mamici in vederea unei sarcini lipsite de griji si a unui bebe sanatos. Ba chiar in unele cazuri aflarea din timp a unor probleme (care de altfel se pot corecta) pot scuti viitorii parinti de eventualele traume. Avand in vedere ca in timpul celor 9 luni de sarcina sunt de evitat medicamentele/tratamentele, bineinteles in afara celor necesare pentru o buna dezvoltare a bebelusului sau sustinerii sarcinii, si de aceea inainte de o viitoare sarcina este importanta rezolvarea si celorlalte mici probleme de sanatate cum ar fi: o vizita la dentist (eventuale carii care pot declansa dureri in timpul sarcinii) sau o vizita la endocrinolog (pentru a stabili existenta diverselor tulburari) sau alte controale in functie de istoricul medical al viitoarei mamici.

Referitor la pret, setul de analize generale de sanatate sunt compensate in proportie de 100% de CAS cu o recomandare de la medicul de familie, iar pentru celelate analize inainte de sarcina, cele specifice se poate gasi pretul pe pagina de internet a oricarei clinici private.

O importanta maxima o au si analizele in aceasta perioada pentru ca existenta anumitor infectii in corpul mamei pot afecta mica faptura ce se afla in plina dezvoltare. Eu pentru ca nu facusem de curand un set de analize generale, a trebuit sa le fac imediat ce am aflat ca sunt insarcinata (test sange, urocultura, test Papanicolau, secretii vaginale- care din fericire au fost toate ok), iar pana la sfarsitul primului trimestru, am primit recomandarea de la medicul ginecolog de a face un set de analize care tin de imunologie si microbiologie al caror rezultat pot influenta mica samanta de om.

Lista analizelor care am primit-o pentru primul trimestru de sarcina (si o parte din ele se vor repeta pe parcursul celor 9 luni de sarcina daca nu exista imunitate):

– Toxoplasma (mai ales ca iau des contact cu pisicutele atunci cand merg in vizita la parinti);

– Listeria;

– Citomegalovirus (CMV);

– Herpes;

– Rubeola;

– Mycoplasma+Ureaplasma.

O data cu recomandarea de a efectua aceste analize am primit si recomandarile privind lucrurile care am voie sau nu sa le fac, ce am si ce nu am voie sa mananc pe timpul celor 9 luni (de fapt cele 8 care mai ramasesera). Ca drept urmare am aflat ca:

– nu am voie sa: fumez, consum cafea, alcool si cola;

– sa evit medicamentele pe cat posibil, iar in caz de ceva sa sun intotdeauna medicul inainte de a lua vreun medicament recomandat de rude, prieteni, farmacista, etc;

– sa evit chiar si ceaiurile, sunt acceptate in sarcina cel de menta, tei si musetel- dar totusi sa nu exagarez cu ele ;

– sa renunt la sofat, sa nu stau multe ore pe scaun, dar nici in picioare;

– sa nu mut mobila prin casa, sa nu carsau sa ridic greutati/copii in brate;

– sa nu imi vopsesc parul ideal pana la sfarsitul sarcinii;

– referitor la alimentatie: sa nu exagerez cu dulciurile (se poate declansa diabetul gestational) si painea, exclus fast-food, sa consum alimentele de origine animala (carne, oua) doar preparate foarte bine termic, nimic crud. Ca urmare nu am avut voie: maioneza, lactate si branzeturi de la tarani (decat de la magazin pasteurizate/ ambalate), icre, sunculita si sorici in perioada Craciunului. Si bineinteles sa mananc cat mai sanatos, diversificat, cat mai bio, cat mai natural.

Se spune ca ce mananci in sarcina cam asta va manca sau va prefera si bebelusul tau atunci cand isi va diversifica meniul. Asa ca daca iti doresti ca puiul tau sa manance fructe, ia-ti mereu cosul de fructe dupa tine, daca vrei legume, de asemeni. Dar cel mai bine este din toate cate putin. La mine cel putin s-a adeverit. Eu nu am avut acele pofte exagerate renumite in sarcina despre care se tot vorbeste, in schimb am fost destul de mofturoasa in alimentatie pe timpul sarcinii, ca drept urmare m-am chinuit destul de tare ulterior, avand un bebelus destul de mofturos si indaratnic in diversificarea alimentelor.

Am ramas pentru internare de urgenta, mi s-au facut analizele necesare, urmand ca a doua zi sa mi se faca cerclajul. Au urmat ore lungi petrecute la telefon cu sotul meu care imi citea informatii cat mai multe si mai detaliate despre cerclaj.

Desi aveam incredere totala in medicul meu, eram ingrijorata, caci eu aveam 23 de saptamani de sarcina si imi era teama ca interventia pentru cerclaj sa nu provoace contractii sau infectie sau orice.

A fost o noapte lunga petrecuta singura intr-o rezerva in spital, eram foarte ingrijorata, nu pentru procedura in sine despre care nu stiam foarte multe, ci pentru baietelul meu, il simteam ca este agitat si il rugam sa se tina strans de mami pana inchide doctorul „usita”. A doua zi de dimineata, am mers la sala unde urma sa aiba loc procedura de cerclaj, mi s-a pus o perfuzie care m-a adormit instantaneu, apoi m-am trezit in sala de Reanimare si aveam mici dureri asemanatoare cu cele de la menstruatie. Am fost dusa in salon imediat ce m-am trezit si m-am intins in patul meu, cel ridicat cu doua caramizi la picioare. Pana aici toate bune, eram fericita ca am scapat, nu am simtit nimic, nu ustura, nu m-a durut dupa, nu m-a incomodat nicicum, bebe era activ, chiar foarte activ, iar eu credeam sau chiar aveam siguranta ca urmeaza sa imi reiau viata de dinainte. Dar se pare ca nu a fost asa.

A urmat discutia cu medicul, mi-a explicat ca am avut colul mic de la inceput si probabil din cauza efortului sau a drumurilor mai lungi cu masina (ma intorsesem dintr-o luuunga deplasare in interes de serviciu) si chiar a statului prelungit pe scaun fara sa ma intind in pat( cel putin 10 ore pe zi- serviciu+drum) si mi-a dat si vestea ca nu este de ajuns cerclajul, si ca este nevoie de mai mult de atat. Si mai exact: un pumn de pastile antispastice si de-ale sarcinii de luat zilnic (eu care sunt anti-pastile si mi-e foarte greu sa le inghit, nu a fost o veste chiar buna), renuntarea la serviciu, contact sexual interzis(asta oricum nu intra in calcul pe timpul sarcinii), niciun fel de efort fizic, repaos TOTAL la pat, toate paturile ridicate pentru a avea bazinul mai sus decat nivelul capului si bineinteles perne sub picioare, niciun fel de miscare, de evitat chiar si drumuri cu masina personala, caci altfel nu voi putea ajunge la 37 saptamani.

Am ajuns acasa, unde sotul imi aranjase frumos paturile, pusese carti sub salteaua patului din dormitor si de asemeni improvizase ceva si sub picioarele canapelei din sufragerie unde urma sa imi petrec urmatoarele luni. A urmat o perioada lunga si poate chiar cea mai grea din viata mea. Fiecare durere de burtica ma gandeam ca e ceva grav, fiecare ora in care bebe nu misca ma ingrijora teribil. Nu asa imi imaginasem sarcina. Mai ales ca toate persoanele din jurul meu care acum aveau copilasi au avut sarcini usoare, foarte usoare, indiferent de varsta si de greutate. A fost o perioada deloc usoara, plina de temeri si de prea multe ore petrecute singura, ore in care m-am uitat la filme, am ascultat muzica, m-am jucat la PC, dar in care m-am si plictisit, am plans, am avut nervi, m-am intrebat de ce mi se intampla tocmai mie asta, am vorbit cu baietelul meu, i-am cantat, i-am spus povesti, l-am alintat, l-am mangaiat si am avut tot timpul atentia indreptata catre el, doar catre el. In fiecare seara i-am multumit lui Doamne, Doamne ca am trecut cu bine amandoi peste o alta zi. Au fost 37 de saptamani grele si usoare in acelasi timp, in care am trecut prin stari extreme si necunoscute de mine pana atunci, dar pline de speranta ca vom ajunge cu bine la sfarsitul acestei calatorii.

Cu cat inaintam in sarcina cu atat imi era mai teama ca va ceda firul de cerclaj inainte sa il desfaca medicul. Si uite asa au trecut lunile stand cu capul mai jos decat picioarele, si s-a apropiat si ziua in care urma sa imi scoata firul de cerclaj. Cu doua zile inainte de data stabilita pentru scoaterea firului (de care imi era atat de frica si tot ce stiam era ca nu va fi cu anestezie, ceea ce ma facea sa cred ca o sa doara rau) am inceput sa elimin din dopul gelatinos si sa am dureri de burtica, nu contractii, ci doar dureri, despre care medicul mi-a spus ca sunt normale, deoarece sarcina este in coborare. Am ajuns cu bine in ziua cu pricina la spital, medicul mi-a scos firul chiar la camera de garda, a fost foarte rapid, si intr-adevar fara anestezie, si a durut mai putin decat un test Papanicolau, deci aproape deloc. Apoi am ramas internata in asteptarea nasterii care se anunta a fi naturala (desi, eu tot speram sa apara ceva si sa fac cezariana fiindu-mi foarte frica de nasterea naturala). Iar in a 6-a noapte petrecuta in spital au inceput sa apara contractiile, si in exact 12 ore eram cea mai fericita tinandu-mi in brate baietelul meu mult dorit. Mai multe despre nasterea naturala am scris aici.

Am vrut musai sa scriu despre experienta cerclajului pentru ca eu am cautat mult despre cerclaj in sarcina si am gasit greu detalii, pareri si experiente proprii. Pe site-urile specializate erau cam aceleasi lucruri:

„Cerclajul cervical este o procedura chirugicala, relativ simpla, ce are scopul de a mentine colul uterin inchis pe toata durata sarcinii. Procedura consta in coaserea colului cu un fir gros, care nu se poate absoarbe, ce va impiedica in acest fel alunecarea bebelusului in exterior – deci o nastere prematura. Incontinenta cervicala inseamna dilatarea colului fara durere si mai devreme decat trebuie, punand in pericol viata copilasului din uter. O asemenea situatie poate duce deci la avort sau la nastere prematura. Cerclajul se face la inceputul celui de al doilea trimestru de sarcina sau in momentul in care medicul descopera deschiderea prematura a colului. De obicei, cerclajul se efectueaza intre saptamana a 12-a si saptamana 21-a. „

Pe forumuri toate mamicile care urmau sa faca aceasta interventie de cerclaj in sarcina intrebau ce este, cum se intampla, anestezie de care, doare ori nu doare, cum e dupa, cand si cum scoate firul, dar raspunsuri nu prea. Cred ca toata lumea dupa ce trece printr-o interventie care nu a fost traumatizanta nu mai scrie nimic. Foarte rar mai gasesti cate un raspuns de la mamici dupa ce le-a fost scos firul de cerclaj sau au nascut. Iar atunci cand urmeaza sa ti se faca un cerclaj sau chiar sa nasti vrei detalii, multe detalii, dar de la mamicile care au trecut efectiv prin asta, pentru ca uneori nu este de ajuns doar teoria de pe site-uri de specialitate sau explicatiile medicului.

Va doresc sarcina usoara, credinta, mult curaj, rabdare si copii sanatosi! Si daca aveti sa-mi adresati vreo intrebare despre cerclaj in sarcina va voi raspunde cu mare drag!