Sfaturi si dificultati in diversificarea alimentatiei bebelusului
“Rabdarea este amara, dar rodul sau este dulce.” Jean Jacques Rousseau
Dupa aventurile cu alaptarea, suplimentele de lapte praf, durerile de burtica, a venit si perioada de liniste o data cu implinirea varstei 4 luni cand ne pregatim de introducerea hranei solide in alimentatia bebelusui nostru.
Nu ne-am grabit foarte tare in ceea ce priveste introducerea de alimente noi, asa ca a fost ceva mai lent tot procesul diversificarii, avand in vedere ca puiul nostru nu este foarte incantat de mancarea noastra cea de toate zilele. Asa ca pe la 4 luni si jumatate am inceput sa ii dau suc de morcov, mai apoi am adaugat progresiv si pe cel de mar ionatan. Micutul nostru a fost destul de incantat de combinatia aromelor asa ca a acceptat cu placere micul biberon de suc (nu i-am dat niciodata sucul cu lingurita), trecand mai apoi la canita cu cioc dupa implinirea a 7-8 luni. Conform recomandarilor pediatrei ar fi trebuit sa adaug cereale instant la 3 mese de lapte praf din zi, dar mi s-a parut un pic cam mult, asa ca i-am pus din cand in cand doar la biberonul de seara, iar de cele mai multe ori le-am facut ca atare in castronel (gen piure) si i le-am dat cu lingurita de silicon, doar la masa de seara. Singurele cereale acceptate de pretentiosul nostru mic au fost de la Humana cele cu gris si vanilie de Bourbon.
La 5 luni implinite am inceput sa ii introduc dimineata fructele pasate. Erau doar cateva combinatii de fructe care i-au fost pe plac, si anume: banana+piersica/nectarina, portocala+mar+biscuiti, para+banana, iar ca fructe singulare nu a mancat decat mar, banana, piersica, portocala, si asta chiar pana in jurul varstei de 1 an jumatate. Dupa o saptamana de la introducerea piureului de fructe am inceput si cu legumele, pe care le-a acceptat din prima. Am aplicat regula celor 3 zile pentru introducerea unui nou aliment si totul a fost ok. Intotdeauna legumele au fost fierte in aceeasi zi in care au fost servite. De fapt toata mancarea i-am dat-o proaspat preparata cel putin pana la varsta de 1 an si jumatate, asta deoarece mie personal mi se pare ca cea mai buna mancare este cea proaspat gatita, asa ca sigur si el simte la fel.
Am respectat indicatiile pediatrei referitor la prepararea legumelor, asa ca le-am fiert intregi, la foc mic, intr-o cratita acoperita cu capac sau preparate la abur (steamer), iar dupa ce le-am pasat am adaugat putin unt sau o lingurita de ulei de masline. Si astfel pana la 6 luni si un pic a fost o perioada frumoasa in care piciul nostru savura cam toate alimentele primite fara prea multe fite si fara sa fie nevoie sa dansez si sa o fac pe clovnul sau sa zboare lingurita ca un avion spre gurita lui. Dar cum orice poveste frumoasa nu tine mult, la varsta de fix 6 luni si jumatate micutul nostru a decis sa refuze categoric orice lingurita care venea spre el, fara macar sa o guste, sa o miroasa, sa o priveasca. Inca nu stiu exact de ce, ziua cu pricina a coincis cu administrarea vaccinului Infarix-Hexa – care are ca reactie adversa frecventa (conform prospectului) pierderea poftei de mancar, iar pediatra a dat de inteles ca poate fi o forma de anorexie in urma vaccinului. Si astfel diversificarea a devenit o adevarata provocare!
Si daca cu putin inainte sa raman insarcinata ma minunam si credeam ca este absolut “crazy mom”, o buna prietena – mamica unei fetite “de portelan”, care ii dadea micutei sa manance doar in lift, plimbandu-se de la etajul 4 pana la parter in continuu sau lasand-o pe micuta sa goleasca o intrega cutie pop-up de servetele, caci doar asa reusea sa ia cateva lingurite de papica, dupa varsta 6 luni si jumatate de mamicie nu mi se mai parea amuzant. Ba chiar puneam in practica cele mai creative trucuri de a introduce lingurita in gura bebelusului. Aproape doua sau chiar trei luni nu a vrut sa mai manance. Nimic nu mai era bun, nici macar biberonul de laptic din care reuseam sa ii dau maxim 90 ml/masa. Cum vedea lingurita, fie ea de silicon sau de metal, isi punea fermoar la gurita, incepea sa dea din cap semne clare de “NU vreau”, apoi daca insistam incepea sa planga. Iar eu cu forta nu i-am bagat mancarea in gurita niciodata.
In afara de refuzul mancarii totul era in regula cu el, era vesel, energic, dormea ca si inainte, nu avea semne de boala, inaltimea era la nivel maxim, doar greutatea crestea foaarte lent (macar nu a scazut). Am auzit sfaturi, idei, am pus in aplicare, dar la noi nimic nu mergea. Chiar si sfatul de a-l infometa, desi nu-mi permiteam sa il las nemancat, caci nu avea greutatea ideala, iar la masa urmatoare tot laptele ala il bea (90 ml) si nimic altceva (nici macar cerealele instant). I-am oferit lui lingurita si castronelul cu mancarica, s-a jucat oricat de mult, dar nu a dus-o la gurita (desi ducea mai toate obiectele la gurita), finger food, mancare gata preparata pentru bebelusi la borcanele, i-am dat chiar si pufuleti in disperarea mea (toti copiii mananca pufuleti), dar din fericire nu i-a mancat, nici atunci si nici acum nu il atrag deloc. Ma suparam, ma ingrijoram ca la varsta lui nu poate fi suficient doar laptele praf pentru a-i asigura cele necesare, ma vaitam in stanga si in dreapta, disperam, insistam, dar tot degeaba.
Dar au trecut niste saptamani in care am tot citit, m-am resemnat, m-am relaxat si am inteles niste lucruri care m-au ajutat enorm: copilul stie mai bine ce si cat ii trebuie, nu trebuie fortat sa manance caci daca nu vrea el, nu mananca si pace, sunt copii (iar el este unul din ei) care se satura cu mai putin decat media si acest lucru pare sa fie perfect normal, trebuie sa am mai multa rabdare, sa-i ofer mai multe variante de mancare ca el sa aiba posibilitatea de a alege, caci chiar si la 70 cm ai lui stie ce are nevoie si ce vrea sa manance, sa-i dau ce accepta si cat accepta, sa nu insist cu mai mult, am invatat sa ii respect gusturile alimentare si apetitul micutului.
Apoi am incercat sa nu mai fiu atat de fixista cu orele mesei, am renuntat la purtatul bavetei (care nu a suportat-o niciodata), am trecut mai mult pe finger food, ne-am relaxat in timpul meselor si am luat-o ca pe o joaca, am renuntat la scaunul de masa unde nu s-a simtit niciodata ok, l-am inclus mai mult in mesele noastre adaptandu-ne mancarea dupa alimentele permise micutului nostru, nu i-am facut combinatii care mie imi pareau ciudate si mereu am gustat eu inainte din mancarica lui. Si dupa un timp, toate aceste lucruri au dat roade, iar pe la 9-10 luni micutul meu a inceput timid sa mai guste cateceva, iar de data aceasta isi alegea el ce pofteste din farfuriile noastre.
Acum ma multumesc ca mananca ceva, chiar daca este o gama redusa de alimente si nici acum nu stiu cum sa il fac sa manance macar o lingurita de legume, dar are 3 mese regulate, se dezvolta bine si simt ca se apropie cu pasi repezi perioada aceea frumoasa in care vom manca cot la cot la masa. In prezent are momente in care mananca si momente in care nu prea, iar aici intervine si perioada aparitiei caninilor si a maselutelor.
Ce mananca puiul nostru in prezent: mar cu biscuiti sau cereale (Cheerios cu miere) cu lapte de vaca (pasteurizat), adora ousoarele (ochi in apa/ omleta cu branza dulce/fiert tare), ii place carnea de pui fiarta si pestele la gratar pe care le mananca cu piure de cartof si branza dulce, piureul de cartof dulce cu cartof normal si putina smantana, morcov fiert, iaurt cu paine prajita, supa de galuste- doar galustele, pastele sub orice forma (budinca cu branza la cuptor, Tagliatelle cu sos Alfredo (alb), la care adaug carnita de pui si rosii, Penne al Forno, mamaliga cu branza dulce si putina smanatana (amestecata cu iaurt) si eventual adaugat si ousor sau fasii carnita, orez/gris/fidea (sau paste fainoase pentru copii- in forme de masinute, animalute) cu lapte, de dragul de a bea cu sticla reusesc sa ii dau suc de fructe (preparat in casa), painea si dulciurile de casa, pilaf cu morcov si multa carnita de pui (atunci cand zic pui ma refer la gaina de curte), ii place si carnita de vitel din supa cu morcov si orez, ii place sa guste cateva lingurite din ciorba acra de gaina cu taitei de casa, adora ciorbita a la grec, ii place sa dea cu limbuta pe lamaie si sa suga feliutele de portocala si nu refuza niciodata sticks-urile. Un ajutor de nadejde a fost aparatul minune de la Phillips Avent 2 in 1 (steamer si blender) – pe care il puteti gasi deseori cu o reducere considerabila aici – cu ajutorul caruia imi permiteam sa uit de grija mancarii lasate la preparat deoarece este prevazut cu temporizator, asa ca m-a scutit de multe neplaceri (caci mi se intampla des sa uit mancarea pe foc, sa se lipeasca, etc). Il ador pentru ca este foarte usor de curatat fata de steamerul meu cu 3 etaje, la care se adauga si un blender si alte vase adiacente.
Nu ii place mancarea pasata, adica legume pasate, in afara de piure de cartof, dar si pe acesta rar il accepta. Analizeaza cu atentie toate mancarurile si alimentele, este curios sa testeze gusturi noi, dar in general le scuipa cu repeziciune. Dupa varsta de 1 an i-am oferit cam orice mancam si noi in familie, bineinteles evitand prajelile (incerc sa prepar mai des la cuptor), produsele semipreparate, dulciuri si sucuri de cumparat. Incerc sa ii ofer alimente cat mai proaspete si eventual bio, oua si carne de gaina de curte, dar nu fac o tragedie atunci cand vrea sa pape dintr-o mancarica cu pui cumparat de la supermarket sau un chec facut cu faina si oua de la magazin.
Iar acum ne bucuram de o noua etapa in viata noastra, caci facand acest pas important de a trece de la laptic la hrana solida, am trecut de bebelusie si intram efectiv in copilarie, care ne intampina cu multe jocuri, veselie si tipete de bucurie.
About Author
